SFÂRŞIT DE IGNORANŢĂ, roman iniţiatic.

 

 

 

 

Coperta

 

SFÂRŞIT DE IGNORANŢĂ”este cartea scrisă şi publicată de mine în urmă cu doi ani. Nu se cade, evident, să-i fac eu, personal, o descriere, aşa că voi anexa  cuprinsul său şi cuvântul înainte, urmând ca, pe parcurs, să adaug diferite fragmente din ea, într-un mod mai degrabă aleatoriu, dat fiind că tot ceea există în aceasta are o semnificaţie şi importanţă aparte pentru mine.

Întrucât, datorită unor conjuncturi nefericite şi a unor  alegeri greşite, la care nu vreau să mă refer, această carte nu a ajuns, propriu-zis, pe piaţă, ci doar în aşa-numite librării virtuale, există încă un număr destul de mare de exemplare ce aşteaptă să fie vândute.

Rămâne ca voi, în măsura în care vă simţiţi inspiraţi de ceea ce vi se oferă în respectivele fragmente, să decideţi dacă vreţi s-o cumpăraţi sau nu. Fiecare lucru se întâmplă cu un motiv, aşa încât sunt convins că acest roman iniţiatic îşi va afla exact cititorii potriviţi sau, să spun altfel, pregătiţi, căci poate să tulbure în aceeaşi măsură în care poate să hrănească şi să înalţe sufletul. Depinde de cât de fracturat este sau nu acesta de prejudecăţi, dar  şi de cât de mult îşi doreşte vindecarea.

Consider că, în raport cu informaţia oferită şi dimensiunile sale, circa 650 pagini, preţul de 50 RON, care va include şi transportul prin poştă/curier, este mai mult decât echitabil în ceea ce priveşte cartea semnată Titus M. Grecu. Acesta poate fi plătit în contul RO94INGB0000999903753216, iar comenzile le postaţi pe site, folosind rubrica contact, lăsând o adresă de destinaţie, sau le faceţi telefonic,  apelând numerele afişate. Vă doresc o lectură cât mai plăcută şi mai cu folos!

 

 

********

TITUS M. GRECU

SFÂRŞIT DE IGNORANŢĂ

 

Cartea Divinelor Treziri

…………………………………………..

 

 CUPRINS 

 

CAPITOLUL 1……………………………………………………………………………………… 5

Întâia trezire. Decizia nestrămutată de schimbare a gândirii şi a vieţii.

CAPITOLUL 2……………………………………………………………………………………. 17

Renunţarea la serviciu. De la karmă la graţia divină. Vânătoarea de vânători. Un mare sportiv devenit un mare nesimţit

CAPITOLUL 3……………………………………………………………………………………. 36

Lumea înseamnă doar cartiere. Neverosimil dialog despre mântuire într-o frizerie. Inculţi de geniu, revelaţiile pot surveni oriunde şi prin oricine

CAPITOLUL 4……………………………………………………………………………………. 51

Visul prevestitor, la un pas de moarte. Un alt vis la fel de bulversant. Reîntâlnire verbală cu Dumnezeu. Adevărul despre El şi despre noi n-are nici o legătură cu ce ştim. Definirea Sinelui. Lăsat în viaţă pentru a scrie

CAPITOLUL 5……………………………………………………………………………………. 75

Respiraţia te răsplăteşte după cum o preţuieşti. Un copac cât o lume. Aici totul devine posibil. Întâlniri cu fiinţe minunate. Iniţiere după iniţiere, pe firul învăţăturilor lui Patanjali. Calul care zboară, ursul care lămureşte tâlcul asanelor şi…bătrânul din peşteră. Imensa înţelepciune a acestuia. Minţile karmice şi conştiinţa, sau marea minte ori mintea originară. De acum, percepţia este alta şi se prevăd noi întâmplări inimaginabile.

CAPITOLUL 6………………………………………………………………………………….. 170

Primul chip creat de karmă, metamorfozarea, şocantă, într-un om al străzii. O perspectivă dureroasă, dar utilă şi plină de semnificaţii. De ce sărăcie, de ce bogăţie, de ce răutate, de ce nu iubire? După frig, soare, după chin, îngeri. O scriere de care nu mai ştiam. Arantalul, trimisul aparţinând unui neam dispărut. Inutilitatea sinuciderii, promisiunea smereniei.. Şansa de a trăi viitorul în prezent. Cineva are grijă de tot.

CAPITOLUL 7………………………………………………………………………………….. 208

Şcolile de noapte ale Universului. Mai mult decât visare. Vocile. Împărat şi profet. Viziune asupra a ceea ce va decide formarea unui cuplu şi naşterea unui copil în viitor. Îndemnat să vă spun că relaţia dintre biologic şi spiritual va fi, cândva, cu totul diferită, dar nu doar atât. Alte minţi karmice la lucru. Contradicţii. Îi cunosc sau nu îi cunosc pe aceşti oameni? Situaţii ciudate şi caraghioase totodată. Martor al propriei violenţe. Diverse feţe ale acesteia, amintiri devenind vii. Forţele Cosmice îşi fac cunoscută prezenţa, Kali, Zeiţa Morţii şi a Timpului, o apariţie mai mult decât inedită. Goană, maşini lovite şi meditaţie. Plaga numită taximetrişti. Şoferul ucigaş şi sufletul ieşind din corp, nimic nu este cum pare. Bhuvaneshwari, Marea Putere Cosmică a Spaţiului şi siderantul film al vieţii sentimentale din diferite încarnări. Tot mai multe minţi în război şi aceeaşi întrebare, cine sunt eu sau ce?

CAPITOLUL 8………………………………………………………………………………….. 267

Ilie, bătrânul cu care m-am pomenit în braţe. Azilul, scene lugubre. Consideraţii pe seama înaintării în vârstă. Tristeţe, dar şi speranţă, lucrurile nu au de ce să continue aşa, acest firesc nu este firescul. Implicată într-o scenă comică, Dhumavati sau „bunica,” Marea Putere Cosmică a Vidului Transcendent şi a Încercărilor care înalţă. Adevărul despre viaţă, moarte, vârstă. Copii care au fost moşi şi babe, doi ţânci care mi-au fost părinţi. Fiul nerecunoscător şi impertinent, ce până la urmă îşi răsfaţă tatăl, lecţie de iubire.

CAPITOLUL 9………………………………………………………………………………….. 297

O casă-birou, a mea, uitată şi ea. Manelistul care prilejuieşte ridiculizarea manelelor. Inspirat de o nouă Putere Cosmică, Bagalamukhi, şi descoperind fascinaţia divină. Baletul grăsanilor. Niciodată nu am râs aşa, de la penibil la sublim este o cale foarte scurtă, dar şi invers. Karmă de ţigan, karmă de român. Nu rasa defineşte omul, ci evoluţia.

CAPITOLUL 10………………………………………………………………………………… 322

În parcul condamnaţilor. Timpul este depăşit, întâlnire, reală, cu soţia şi copilul din altă viaţă. Emoţii covârşitoare. Din adâncul karmei se ivesc, în treacăt, figurile altor fii şi fiice, dar şi cele ale tatălui care am fost de atâtea ori. Ajutorul preţios al maestrului din peşteră, lămuriri şi uşurare. Importanţa fundamentală a sincerităţii în procesul iluminării. Rememorarea unei mari iubiri şi a unei mari suferinţe. Băieţelul cu chip de înger a cărui naştere am refuzat-o în vis: privilegiul divin al alegerii.

CAPITOLUL 11………………………………………………………………………………… 352

Emanaţie a unor vremuri tulburi, tot mai multă mizerie vine să se autodenunţe: proxenetul. Ruşinea plăcerii joase, nectarul conştientizării înalte. Liniştit de zâmbetul lui Buddha.

CAPITOLUL 12………………………………………………………………………………… 363

La un pas de a-mi ucide propria carte, fiind prea speriat de ea. Fetiţa de la miez de noapte, fior. Încă o trezire, Matangi, Marea Putere Cosmică a Artelor şi a Cuvântului Rostit. La mare, în goană. Viziunea lui Eminescu, chemarea plecării de tot. Neptun şi Olimp, nostalgie şi dezolare, dorul de ai mei.  Chipul Perfect al Frumuseţii, Tripura Sundari. Biciul aparenţelor, sedus şi pedepsit într-un mod uluitor. Jenaru şi Ioneaş, fără de egal măscărici divini. Lecţie de vedere predată de păstrătoarea nectarului fericirii, dezvăluirea esenţei în amărăciunea iluziei. Sever Tron. Uluitor meci de tenis, uluitoare iniţiere. Focul Sfânt, Tripura Bhairavi: greşeli conştientizate, chakre purificate.

CAPITOLUL 13………………………………………………………………………………… 418

Soarele MINŢII pare a fi împrăştiat norii minţilor, sentimentul că ştiu aproape tot ce trebuie să ştiu. Bucuria de a fi scris, măcar până aici, această carte, care îmi creează impresia unei fiinţe vii, dar şi a unui discipol care şi-a întrecut maestrul. Stadionul Dinamo. Oameni transformându-se în culori, apoi în animale. O frică sau o neîncredere de care nu mă mai simţeam în stare. Tara, Marea Putere Cosmică a Compasiunii. Deschiderea fără precedent a inimii. Angajamentul. Cadou extrem de preţios de la Tara, mantrele. Discurs despre fotbal şi viaţă, imagini şi analogii unice. Mantrele, instrumente divine, îşi fac treaba, iar mesajul este perfect transmis, deşi în mijlocul unor contexte devenind paradoxale şi comice totodată.

CAPITOLUL 14………………………………………………………………………………… 465

Haine elegante pentru snobi. Kamalatmika, Stăpâna Comorilor Universale. În casa marelui magnat, siliconata neispititoare. Reîntâlnirea cu vânătorul de căprioare. Lacomul rămâne lacom. Agentul karmic, nimic nu este întâmplător. Moartea în fustă scurtă, sfârşitul explicat al încă unui egocentric ce se credea Dumnezeu.

CAPITOLUL 15………………………………………………………………………………… 505

Fostul preot. Ultima cerinţă pentru lichidarea karmei. Slujba slujbelor. Biblia citită cu o minte neîndoctrinată. O altă perspectivă despre biserică, preoţie şi, mai ales, Iisus Hristos. Nu poţi vedea atâta vreme cât nu vrei să vezi. Mântuirea nu vine nici printr-un om, nici prin practicarea unei forme de cult, este o lucrare personală, de încredere, autodescoperire şi abandonare. Greşita înţelegere a noţiunii de păcat, nimeni nu ne-a condamnat vreodată. Intervenţia Duhului Sfânt, nici habotnicii nu îşi mai pot apăra punctul de vedere. Neasemuite clipe de extaz, misiune îndeplinită.

CAPITOLUL 16………………………………………………………………………………… 619

Bucuria de a oferi, privilegiul evoluţiei. Dificultatea alegerii corecte în spiritualitate, multe căi, puţine confirmări. Nevoia unei noi religii: Adevărul. Şi seminţele karmice trebuie arse, după karmă. O variantă de viitor neluată în calcul, halucinantă şi dezarmantă întâlnire cu…sine. Din fericire, nimic nu este încă compromis. Ultima Mare Putere Cosmică, a Discernământului Perfect sau a Dizolvării Logicii Omeneşti, Chinamasta. Din samadhi în samadhi, fulgerător, treptele înălţării. Un altfel de dialog cu Creatorul. Eliberarea.

––––––––––––––––––––

 

CUVÂNT ÎNAINTE

 

Această carte nu este deloc una obişnuită, nici prin conţinut, nici prin stil. Deşi pare foarte mare, ca întindere, nimic, în ea,  nu este scris la întâmplare şi nimic nu are simplul rol de umplutură, nimic nu este doar conjunctural.

Pe cei care caută sincer adevărul, această carte nu îi poate plictisi. Adâncindu-se în ea şi impregnându-se cu învăţăturile sale, vor dori să afle tot mai mult şi nu vor fi dezamăgiţi, căci li s-a pregătit o mare sărbătoare a sufletului, a cărei bogată şi aleasă masă, a dezvăluirilor şi miracolelor, nu va lăsa pe nimeni nesătul.

Într-o lume a cărţilor de tot felul, care se încarcă din ce în ce mai mult cu derizoriu, într-o lume a autorilor de literatură, mai ales aşa-zis spirituală, răsăriţi ca de nicăieri şi arogându-şi prea uşor calitatea de scriitor, acest roman are meritul de a reda cuvântului puterea sa deplină, cea specifică marii creaţii. În acest sens, este demn de menţionat că, surprinzător stilizat, chiar şi limbajul colorat al unor personaje pitoreşti capătă, în contexte paradoxale, un efect fermecător şi incită la meditaţie. Delicateţe, sensibilitate, sinceritate, duritate constructivă, spirit acut de observaţie, critică vindecătoare, spiritualitate înălţătoare, toate se regăsesc aici împletite într-un îmbătător şi convingător aluat lingvistic, invitând, deci, înainte de toate la plăcerea lecturii în sine.

Cu riscul de a mă repeta, foarte rar se întâmplă ca ideea şi expresia să se simtă atât de bine împreună precum în această marcantă epopee a descoperirii de sine, mustind de viaţă, în care nu puţini din cei aflaţi pe cale se vor regăsi. „Sfârşit de Ignoranţă” este cu adevărat o carte a trezirilor, ce nu te poate lăsa indiferent din orice perspectivă ai privi lucrurile, fie ea una sau a deschiderii sau a închistării în nişte precepte fixe, în speţă dogmatice. Cu siguranţă că, după cum chiar sugerează, parţial, o propoziţie de descriere a unuia dintre capitole, îi va face până şi pe bigoţi, pe sceptici, ori pe zeflemişti să îşi pună măcar semne de întrebare, întrucât nu emite ipoteze neargumentate sau doar pur şi simplu sfidătoare, de dragul de a impresiona şi atât.

„Sfârşit de Ignoranţă” este o operă ce se revendică din multe registre ale vieţii, dar care fără excepţie vizează doar esenţele. Gândită ca un fel de periplu iniţiatic, în care planurile şi dimensiunile, chiar lumile, se succed sau întretaie  cu uşurinţă şi care implică, des, întâlniri cu marile puteri cosmice sau cu fiinţe aparţinând unor niveluri superioare de conştiinţă şi cu învăţăturile lor, această comoară de spiritualitate fascinează.

Coloana sa vertebrală este creată tocmai de promisiunea pe care o face misterul, de fiorul aşteptării şi de intervenţia providenţială, contrastând într-un mod cât se poate de interesant, dar şi de plastic, cu anumite manifestări pur omeneşti de actualitate.

În ceea ce le priveşte, trebuie spus că acestea sunt foarte bine surprinse, mai ales verbal, permiţând uşor identificarea precisă a realităţii în care ne aflăm. Mai mult, probabil în pofida aparenţelor, bolnava şi nedreapta societate în care ne-am dat cu toţii întâlnire pentru această viaţă reprezintă principala scenă pe care creatorul romanului de faţă îşi imaginează, sau efectiv trăieşte, din perspectiva celui care este tot mai puţin orb, confruntarea cu diverse identităţi contradictorii, inventate, activate sau resuscitate din zestrea karmică de propriul efort de evoluţie, susţinut divin. Scopul este unul clar şi anume depăşirea lanţului renaşterilor şi al suferinţei, iar ceea ce se arată la orizont, după multe încercări şi situaţii năucitoare, este până la urmă gratificator.

Deşi conceptele abordate sunt pe alocuri foarte înalte sau extrem de neaşteptate, autorul reuşeşte să le aducă,  printr-o implicatoare contextualizare şi printr-un limbaj unic şi totuşi clar, ce face din plin loc şi umorului, la nivelul omului obişnuit, permiţându-i să şi le însuşească şi să acceseze, astfel, zone importante ale cunoaşterii. Talentul, erudiţia şi intuiţia scriitorului, însoţite de o inspiraţie cu desăvârşire rară, aduc lumină şi în cele mai înceţoşate sau controversate subiecte, probabil încă considerate, de marea majoritate a pământenilor, tabu.

Acest roman, pe care nu l-aş putea defini, succint, decât ca extraordinar, nu menajează pe nimeni şi nimic, lucru de altfel afirmat direct în anumite pasaje ale sale de o francheţe bulversantă. Aspectul ca atare comportă mai multe straturi.

Astfel, la o abordare sumară, pe un prim palier al său aflăm, iată, demascate, ferm dar fără răutate, slăbiciuni şi absurdităţi omeneşti, de acum sau dintotdeauna, considerate dificil de trecut cu vederea, însă remediabile, în perspectiva progresului spiritual.

Urmează un altul dedicat biciuirii subtile, dar usturătoare, a tot ceea ce însemnă convenţie socială bazată pe ipocrizie, rea intenţie şi pretenţie nefondată, de natură a obstrucţiona un contact avantajos al umanităţii cu o viziune superioară asupra vieţii.

În sfârşit, există şi un al treilea, aferent practic doar ultimelor două  capitole, însemnând o pertinentă şi complexă analiză critică, inteligent subsumată interesului literar şi acţiunii romanului, la adresa şubrezeniei şi artificialităţii conceptuale şi structurale ce susţin un anume mit şi o anume doctrină religioasă, dar şi legat, în general, de  orice încercare de a traduce, în chip tezist, arbitrar, tendenţios sau prin locuri comune, Divinul; aceasta în contextul în care autorul speră în dorinţa sinceră de adevăr a cititorilor.

Totuşi, atunci când i-ai înţeles motivaţiile de substanţă şi când ai dedus ce răsplată oferă în schimb, respectivul demers, în ansamblul său, capătă valenţele unui neverosimil, dar foarte eficient, catharsis. Personal, nu m-am simţit niciodată atât de încurajat şi de bine călăuzit în a-mi lăsa în urmă nişte limite şi neajunsuri pe care aici le-am aflat înfăţişate cu enormă fineţe, uneori surprinzător de exact. Sunt înclinat, de aceea, să cred că orice alt cititor onest le va identifica ca fiind, în mare măsură, şi ale sale chiar şi atunci când Titus M. Grecu susţine, în calitate de povestitor, dar, aparent, şi de personaj principal că îşi reperează, ironizează şi cauterizează doar propriile minusuri.

La fel, rezolvările propuse nu sunt pentru cineva anume, ci, nu mă tem s-o spun, pentru o întreagă specie aflată de poate mii de ani în negăsire şi amăgire de sine. Acestea au în spate singura forţă de necontracarat din univers, adevărul, oricare ar fi formele prin care el se manifestă şi tulburător lăsate să transpară, într-o manieră potrivită actului artistic de calitate, în  sutele de pagini pe care urmează să le parcurgeţi.

Nu exagerez când spun că după  lecturarea până la capăt a acestei cărţi, pe cât de frumos scrisă, pe atât de tranşantă şi pe care nu ştiu cu ce aş putea-o compara, cel puţin în literatura românească, am căpătat convingerea că m-am transformat în altcineva, întrebându-mă de ce acest hăruit om de spirit, iscusit mânuitor de condei şi foarte bun cunoscător al firii umane, ce i-a dat naştere, a stat atâta vreme ascuns în anonimat.

Pentru cei care nu vor să se mai mintă sau să se complacă în slăbiciuni, îndoieli, frici, prejudecăţi, superstiţii sau credinţe neonorante, „Sfârşit de Ignoranţă” va însemna cu siguranţă sfârşitul unei îndelungi bâjbâieli la nivel spiritual şi descoperirea unei noi perspective, de o natură profund eliberatoare.

    Virgil Teodor,  acum trezit.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.