Nodul Sud în Taur – Nodul Nord în Scorpion

Nativul vine dintr-o karmă de posesie, deci dominată, într-o oarecare măsură, de ideea de tezaurizare. Strâng ca să am, îmi place să am, mă laud cu ce am. Vreau să posed cât mai mult, sunt legat de concret, de ceea ce se vede, se atinge, se miroase. Proprietatea mă reprezintă, în toate formele ei, mă face să mă simt bine, împlinit, aşezat, aşa am gândit şi, poate, într-o oarecare măsură, continuu să gândesc. Belşugul m-a preocupat, confortul şi m-am străduit să le am. Mi-am raportat mai totul la avuţie, la cât am, la ce am, practic, şi, astfel, am ignorat elementul spiritual, mai mult sau mai puţin.

Pe de altă parte, vin dintr-o zonă a unei foarte puternice inerţii, m-am opus schimbărilor, noului, modificărilor, am adoptat, mai mereu, linia tradiţionalistă, clasică, m-am bătut chiar pentru menţinerea ei. Conservatorismul. Să fie totul cum a fost, că e sigur aşa, am ţinut la stabilitate, prea mult, la ceea ce am considerat eu că asigură şi reprezintă liniştea. Ideile mele au fost mai degrabă fixe, orizontul întrucâtva limitat, desfăşurat între graniţele practicului şi ale interesului.

Nativul a muncit de dragul de a munci, fără să se gândească prea mult de ce o face, fără să încerce să inoveze în legătură cu ea, sau să-i dea un alt sens, care să includă şi ideea de evoluţie. În orice caz, tot timpul a muncit, căci munca l-a caracterizat. Dar, desigur, l-a caracterizat şi spiritul de organizare, eficienţa, randamentul, puternicul contact cu terestrul implică sau dezvoltă şi însuşiri. Nativul vine cu talentul de creator, numai că va trebui să creeze la alt nivel şi în alt context, nu strict material.

În sfârşit, avem de-a face şi cu o moştenire care se referă la domeniul afectiv, în speţă la ataşament. Nativul a fost supus mai mult  impulsurilor senzoriale, decât iubirii, de unde şi puternica senzualitate şi instinctualitate. Dragostea sa, când a fost vorba de aşa ceva, a trecut mai mult prin carne, simţuri şi foarte repede, de cele mai multe ori, a ajuns să fie şi ea modelată de acelaşi simţ al posesiei , de aceeaşi dorinţă de siguranţă. Pe acest om l-am ales, o să stau mereu cu el, fie ce-o fi, nu contează lipsurile sale, oricât de mari, „e al meu”. Din nou omorâtoarea inerţie, o formă de discernământ nu neapărat evoluată şi orientată mai mult practic. Omul egal obiect, iar eu, la rândul meu, sunt „legat”, nu mă pot mişca, am încheiat un „contract.” Fiind sub acest aspect, dar nu numai, comod, inflexibil, am dat deci, şi faţă de partener, dovadă de egoism, iar în ceea ce mă priveşte am suferit de multe ori degeaba, nu mi-am urmat inima, ci un simplu calcul, dacă îi putem spune aşa.

Am fost foarte legat, poate mai sunt încă, de obiceiuri, tradiţii, ritualuri, dogme, şi nu mă pot desprinde uşor de ele, de ceea ce a fost încetăţenit de trecerea timpului. Accept valorile străbune, doar pentru că sunt vechi, cum îmi accept patria doar pentru că aici m-am născut, oricât de mult aş vedea, uneori, neajunsurile unui loc sau ale unei religii etc. Am cultul strămoşilor, mă interesează istoria, mă interesează familia, m-am ataşat de ea, oricât rău mi-a făcut.

Această viaţă nu se mai poate desfăşura la fel, chiar dacă nativul îşi doreşte, chiar dacă în prima parte a ei s-a simţit încă dominat de instinctul de posesie şi de nevoia de siguranţă. Tocmai de această siguranţă nu va mai avea parte, i se va părea uneori că îi fuge pământul de sub picioare şi că lucrurile se desfăşoară prea repede, într-un ritm căruia nu i se poate adapta şi care o poate sfărâma. Va avea parte de destule pierderi, de situaţii în care este defavorizat aparent fără o raţiune anume, drept pentru care se va considera fără şansă , poate. O viaţă, şi acum, stabilă şi liniştită i-ar diminua creativitatea, l-ar împiedica să-şi dezvolte spiritul, să evolueze. Banii nu vor mai veni la fel de uşor, confortul va lipsi de multe ori, material şi afectiv, adversităţile vor fi ceva la ordinea zilei, dar şi anumite aventuri, mai mult sau mai puţin plăcute. Nu este exclus să fie deposedat de locuinţă, de avere, sau să fie trecut pe linie moartă într-o afacere, din senin parcă. Poate avea parte de aventuri bizare, alături de oameni bizari, sau dubioşi, nu de puţine ori rău intenţionaţi, care îl duc pe nativ într-un teritoriu necunoscut, şi anume al incertitudinii, al himerelor, al loviturilor. Acelaşi lucru şi în domeniul sentimental, putem asista la divorţuri, aparent nemotivate, la despărţiri dureroase, copiii, sau foştii parteneri se pot arăta nerecunoscători, duri, iar partajele pot fi nefavorabile.

De ce s-ar putea întâmpla aceste lucruri? Pentru ca nativul să înveţe desprinderea, pentru ca el să se detaşeze şi să vadă, încet, încet, că totul este relativ, că stabilitatea este doar o aparenţă şi că elementul material este extrem de perisabil. Banii vin, dar şi pleacă, uneori cu viteza luminii, proprietăţile dispar, dar şi oamenii care au fost alături. În ceea ce se arată la început a fi un haos, doar aici, se poate deprinde spiritualitatea şi poate începe o relaţie frumoasă cu Divinul şi cu Adevărul. Nativul, care moşteneşte talentul de constructor, răbdarea şi tenacitatea acestuia, puterea, va putea să-şi revină în orice împrejurare, dacă se concentrează şi dacă îşi pune încrederea în Forţa Supremă, şi nu în oameni, dacă acceptă ideea de destin şi se încrede în voinţa Creatorului de a oferi fiecăruia situaţiile transformatoare necesare saltului înainte, spre Absolut. Când va fi învăţat detaşarea de materialitate, de posesie, dar şi de ideea de satisfacere a simţurilor, de plăcerea cu orice preţ, când va fi învăţat să dăruiască,când se va fi îndreptat suficient de mult spre Divin, după orice pierdere, fie ea datorată unui furt, unei nedreptăţi, unei calamităţi naturale, unei conjuncturi îngrozitoare, sau unor oameni rău intenţionaţi ori periculoşi, vor apărea şi intervenţiile benefice, sume de neaşteptate de bani, moşteniri, persoane generoase etc, care vor consfinţi învăţarea unei lecţii importante. Universul în sine înseamnă schimbare, nu stă nici o clipă pe loc, evoluează el însuşi, creaţia în sine, deci schimbarea trebuie acceptată şi chiar iubită, chiar şi incertitudinea, baza creaţiei şi calea spre prietenia, reală, cu Dumnezeu. Doar în mijlocul nimicului sau al celei mai negre prăpăstii capătă valoare credinţa.

Ca să încheiem, vom spune că această credinţă va putea fi dobândită de nativ chiar şi cu preţul unei boli, uneori, a unei infirmităţi, a unui handicap, a unei deficienţe sau inferiorităţi bizare, care, dacă va înţelege menirea Nodului Nord şi şi-o va fi integrat-o, într-o măsură sau alta, va fi foarte interesat, de astă dată, de spiritualitate şi diferite forme de ezoterism, de reîncarnare, astrologie etc şi va suferi transformări uriaşe.