POSEDĂRI DEMONICE, SPIRITE ATAŞATE ŞI ALTE PARAZITĂRI SUBTIL-ENERGETICE

 

 

În lume în general, dar mai ales în România, încă nu se înțelege prea bine ce înseamnă ca un spirit sau o entitate dezîncarnată să intre în corpul (energetic al)unei persoane și să se folosească de acesta, inclusiv de creier. Vorbim când și când despre așa-numita posedare sau posesie, dar acest termen trebuie folosit cu discernământ și numai în anumite condiții,  vom vedea de ce.

Comunitatea medicală respinge cu vehemență o idee vehiculată încă din cele mai vechi timpuri, aceea că spiritele morților pot uneori să pună stăpânire pe o ființă umană și să îi afecteze sau influențeze comportamentul, mai mult sau mai puțin. Medicii sau psihologii care au încercat să facă o legătură între anumite simptome ale tulburărilor psihice și prezența unei inteligențe străine într-un om au fost mereu ridiculizați și marginalizați profesional, poate chiar opriți din a-și mai practica meseria. Totuși, după cum spune Dr. Edith Fiore în cartea sa, < The Unquiet Dead> (Morții Neliniștiți),  ” Este clar că persoanele care sunt tratate ca și cum ar suferi din cauza posedării lor de către o altă entitate, prezintă deseori o ameliorare substanțială, poate totală, a simptomelor reclamate.”

Alături de această minunat de curajoasă și de specială femeie, au apărut și alți psihologi sau chiar psihiatri temerari și vizionari totodată care au înțeles  de pildă că  psihoze precum cea a personalității multiple s-ar putea datora prezenței efective și simultane a mai multor gândiri care își dispută întâietatea într-o singură ființă umană, dar care nu sunt produse, voci,  ale creierului , afectat, al acesteia, ci manifestări ale mai multor spirite ce, dintr-un motiv sau altul, <s-au cuibărit> în același individ și îi utilizează creierul. Desigur, acești terapeuți  <ciudați> și-au adaptat practica în consecință, după cum li s-a părut potrivit, riscând totul pentru adevăr și învățând să își asculte mai ales intuiția sau sufletul, după ce și l-au descoperit.

Acum, haideți să intrăm propriu-zis  în fenomen. Diverse statistici demne de luat în seamă evidențiază faptul că la nivel global între 60 și 75% dintre oameni au în general, măcar o dată în viață, câte un spirit atașat lor. Vreau să rețineți acest termen de spirit atașat, care de cele mai multe ori reprezintă un spirit uman, <inteligent>,  dezîncarnat ce s-a atașat  câmpului energetic al unei persoane vii, deci în carne și oase. Să fim atenți deci, un spirit este o formă de energie care nu se poate atașa decât tot unei energii, în acest caz celei a aurei noastre. După cum veți afla mai departe, nu doar spiritele foștilor oameni se pot atașa  nouă, însă pentru moment este suficient să știți că cele mai multe dintre spiritele care se conectează la câmpul nostru auric sunt spirite care nu și-au acceptat moartea, fizică, și care vor să își continue anumite comportamente pe care le avuseseră în viață, de multe ori vicii. Acestea vor căuta un candidat uman vulnerabil  la care să se conecteze, și prin care să trăiască ca printr-un <reprezentant> sau <delegat>.

Problema spiritelor atașate ar trebui tratată cu multă seriozitate, căci este un fenomen cât se poate de real. Simptomele negative ce apar prin <lipirea> energiei noastre de cea a unor intruși pot fi de ordin comportamental, iar în cele din urmă chiar fizic. Aceste spirite de obicei nu se văd, nu se aud și  nu se simt fizic și se pot lipi de cineva chiar și în anii fragezi ai copilăriei timpurii. Când copilul crește, acesta începe să își dea seama că ceva este în neregulă cu el. Se observă repetând anumite comportamente sau tipare dăunătoare fără a avea nici o explicație în acest sens, iar comunitatea terapeutică, care nu  admite că anumite tulburări de comportament se pot datora unor cauze exterioare victimei, în speță prezenței acestor spirite atașate, nu reușește să aducă nici o îmbunătățire semnificativă stării copilului aflat în suferință. După cum nu reușește să facă nimic nici pentru adolescent sau adult în alte cazuri.

Datorită tot mai multelor filme pe această temă, s-a ajuns să se creadă că un spirit atașat trebuie să fie neapărat rău, ceea ce nu este adevărat. Lucrul este explicabil, odată ce în aceste filme respectivele spirite care <iau în posesie> o persoană sunt practic numai demoni. Cu demonii, entități ale întunericului, este altceva și vom aborda aspectul. Se întâmplă foarte, foarte rar în realitate ca <agresorul> sau <manipulatorul> din om să fie un demon. De cele mai multe ori, avem parte de spirite nu rele, ci egoiste și oarecum iresponsabile, care vor să își continue niște obiceiuri. Acestea practic nici nu conștientizează că fac rău persoanei la care se atașează. Totuși, când li se arată acest lucru, pot fi încăpățânate și să se lase foarte greu desprinse de victimă.

Un spirit care intră în aura cuiva și rămâne aici, atât cât rămâne, nu și posedă persoana în cauză, trup și suflet,  la fel ca un demon, ci se prinde, cu <tentaculele> sale de energie eterică, de câmpul energetic al persoanei vii și poate, în timp,  afecta la nivel subtil personalitatea acesteia, atitudinea, comportamentul și  chiar sănătatea fizică.

 

Tipuri de Spirite Atașate     

De obicei, este vorba despre spirite de tip uman, care au trăit pe Pământ într-un moment sau altul. Când vorbim despre demoni, spirite ale naturii sau extratereștri, ne referim la entități non-umane.

Entitățile non-umane se pot și ele atașa unei persoane vii, uneori cu mult mai mare putere, ajungând până la posedarea sau luarea aproape  complet în stâpânire a acesteia, ca în cazul menționat al demonilor.

Spiritele de tip uman, dezîncarnate dar neplecate în Lumină, se impart în următoarele categorii, la rândul lor împărțite în subcategorii: .

  • Spirite legate de Pământ/Planul Pământesc, care au hotărât, deliberat, să rămână aici și să se atașeze aurei unei persoane. Acestea, din diverse motive, nu vor să părăsească viața fizică și se agață de lucrurile lumești, nu sunt pregătite, consideră, ele pentru altceva. Trebuie menționat cănu toate spiritele legate de Pământ se conectează la câte o persoană, întrucât există multe motive pentru care un spirit vrea să rămână în această lume. Unele dintre aceste spirite sunt
  1. Bune sau prietenoase. Spiritele în cauză consideră că au treburi neterminate aici sau vor să rămână aproape de cei iubiți pentru a-i ajuta cumva sau pentru a-i veghea.  Putem numi aceste spirite și inofensive
  2. Rele sau negative. În acest caz ne referim la spiritele care decid să rămână aici pentru că sunt pline de furie, de resentimente, de ură, de gelozie etc. Acestea sunt nemulțumite fie de felul în care au murit, fie de ceea ce percep drept nedreptăți la care au fost supuse în viață, fapt pentru care vor să se răzbune. Un alt motiv pentru care spiritele (umane) negative rămân aici este teama că ar putea plăti într-o altă lume pentru lucrurile urâte comise aici.

Repet, nu toate spiritele, de om,  rămase în lume se și atașează unei persoane, mai ales că există și  situația în care cei care mor trăiesc o stare de confuzie în momentul desprinderii de corp, ceea ne duce la cealaltă mare categorie a spiritelor umblând printre noi sau în noi:

  • Spiritele pierdute sau rătăcitoare. Acestea uneori nici măcar nu realizează că au murit. Percep totul ca pe un vis și gândirea le este încețoșată. Se poate ca ele să fi avut parte o moarte bruscă și  traumatizantă, care nu le-a oferit suficient timp pentru a integra evenimentul fatal. Spiritul unui om care are parte de o asemenea moarte  părăsește corpul fizic și umblă haotic în spațiu neștiind ce să facă. La un moment dat, în timpul  acestei <hoinăreli>, speriate și dezamăgite, obosite, aceste spirite pot găsi pe cineva în a cărui aură să se refugieze, devenind spirite atașate. Dacă li oferă ocazia de a trece dincolo, acest gen de spirite sunt mult mai dispuse decât altele să își părăsească <victima>.

Diferența dintre Fantome și Spiritele Atașate

Cum tocmai am precizat, după moarte, unele spirite rătăcesc sau se plimbă la nesfârșit în spațiu fără să realizeze că nu mai există ca oameni (în carne și oase). Alte spirite își dau seama că au murit, ca oameni, dar aleg să rămână într-un loc familiar, cum ar fi fosta casă sau proprietate. Aceste spirite care aleg să nu meargă mai departe pot rămâne prinse de Pământ din cauza unor legături emoționale sau a unor socoteli neîncheiate (în mintea lor). Deseori aceste spirite sunt văzute, simțite sau auzite și pot chiar deveni agresive. Spiritele de acest gen sunt considerate a fi fantome.

Există două categorii principale de fantome. Prima este reprezentată de ceea ce noi numim  fantomele  reziduale, care sunt de fapt o apariție iluzorie creată de un eveniment cu o mare încărcătură emoțională și care ne aduce înaintea ochilor o fantomă sau un grup de fantome care repetă la nesfârșit o scenă, ca într-o filmare înregistrată.

A doua categorie este cea a fantomelor <inteligente>, după cum sunt considerate. Acestea dispun de un oarecare grad de conștiență și reacționează în fața celor vii. Totuși, de obicei nu vor să aibă nimic de-a face cu aceștia, dacă se poate. Situația în care  asemenea fantome  pot deveni agresive este cea în care gândesc că le este invadat teritoriul care le-a aparținut odată. Atunci, îi vor bântui pe oameni creând tot felul de evenimente înspăimântătoare sau manifestându-se ca apariții până când musafirii nepoftiți decid, tulburați, să plece. Aceste fantome pot rămâne legate de Pământ ani și ani de zile, poate zeci sau sute, pentru a părăsi totuși, într-un final, din proprie voință acest plan. De multe ori este nevoie de intervenția unui specialist pentru determina un asemenea spirit înțepenit să se desprindă de planul pământesc și să treacă în cel spiritual sau astral, după cum este denumit de către unii. Dacă nu s-au atașat vreunui nefericit sau vreunei nefericite, fantomele inteligente nu pot fi considerate spirite atașate.

Locuri unde Atașarea Spiritelor survine cel mai des

Este adevărat că spiritele rătăcite umblă peste tot, fie ele pozitive sau negative, lucru real. S-a observat însă o mai mare densitate a acestora în jurul spitalelor, închisorilor, cimitirelor, spitalelor sau clinicilor psihiatrice, cazinourilor, crematoriilor și în locurile unde s-au petrecut crime ori se desfășoară activități dubioase, necinstite. Aici spiritele gata să se atașeze găsesc cel mai ușor porți de intrare.

 

Cum se produc Atașările Spiritelor

Consumul de droguri, de alcool și uneori chiar de țigări în exces, dar și o viață dezordonată, haotică, în sine, constituie un factor de atracție și de expunere în fața spiritelor mai mult sau mai puțin negative. Acest lucru se întâmplă pentru că folosirea drogurilor și a alcoolului poate deteriora sever câmpul energetic. Aceste substanțe produc găuri  sau fisuri în câmpul auric, prin care spiritele pot pătrunde, mai ales dacă vor să își continue obiceiurile avute în viață. Acest lucru nu va face altceva decât să mărească disperarea pentru cei deja dependenți de respectivele substanțe, care acum își pierd chiar orice speranță de a se mai putea lăsa vreodată, fiindcă, iată, într-un singur om sunt acum doi consumatori, dacă nu mai mulți și <nevoia> crește.

Apoi, deteriorarea sau slăbirea câmpului auric se poate produce și în cazul unei persoane bolnave sau marcate de o experiență traumatizantă, fiind în conformitate cu situația trăită și cu tăria/slăbiciunea emoțională a individului. Adesea, cineva care face abia primii pași în a scăpa de o dependență sau care suferă de tulburarea de stres post-traumatic este foarte expus atașării unui spirit, căci deși câmpul energetic încearcă să se refacă, el este totuși vulnerabil în continuare.

Evident, deci, starea aurei reprezintă un factor important, întrucât persoanele a căror aură vibrează la o frecvență înaltă rezistă în fața spiritelor cu o vibrație inferioară, în vreme ce bolile, accidentele, drogurile, alcoolul, perturbările emoționale severe și altele pot scădea rezistența cuiva, chiar dacă vorbim de o persoană considerată integră sau morală. Emoțiile gestionate incorect și scăderea stimei de sine pot produce o spărtură în aură și permit deci unui spirit să pătrundă în ea. Totuși, să se înțeleagă foarte clar că nu orice persoană puternic supusă unor vicii sau trăind asemenea experiențe va atrage atașarea de ea a unui spirit.

Anumiți indivizi pot atrage spirite care au avut în viața lor o problemă similară. De exemplu, cei care au avut parte de un abuz sexual, mai cu seamă femeile, pot atrage un spirit care a comis un abuz sexual sau care a suferit și el un abuz sexual în ultima sa viață pământeană, iar exemplele pot continua și nu fac altceva decât să confirme proverbul care spune că „cine se aseamănă, se adună.”

Religia și Spiritele Atașate

Anumite persoane puternic religioase pot avea sentimentul că sunt automat ferite de riscul de a se pomeni cu un spirit care se atașează aurei lor. Greșit, spiritele nu țin cont de religia sau de religiozitatea nimănui, ele văd doar vulnerabilitatea, pe care uneori o creează, în aură, tocmai orgoliul religios, la fel ca alte orgolii.

 

 

Istoria mărturisește

De-a lungul istoriei, mai toți cei care au prezentat simptome ale prezenței  în ei a unui spirit străin (atașat) au fost înțeleși și tratați greșit, având cumplit de suferit. Vreme de mii de ani, mai ales în cultura vestică, orice manifestare neobișnuită a cuiva sau cu iz <supranatural>, a fost asimilată prezenței demonice. Nimeni nu s-a gândit vreodată la spiritele celor dispăruți și la posibila lor imixtiune în viața oamenilor, iar pedepsele pentru cei <posedați> , venind mai ales din partea preoțimii, au fost cumplite. După cum am menționat deja, posedările demonice, există, însă într-o măsură extrem de redusă și este important să învățăm să facem diferența între așa ceva și <simplele> atașări ale unor spirite, de om dar nu numai.

 

De ce Domeniul Sănătății Mentale de Astăzi nu înțelege și nu tratează Problema Spiritelor Atașate?

Când ne referim la atășările spiritelor evident că dezbatem un aspect spiritual al vieții.  Cum existența spiritelor nu poate fi demonstrată, cel puțin nu științific, perturbările produse de acestea asupra unei persoane sunt considerate a fi manifestările unor boli mentale, precum schizofrenia. Majoritatea medicilor, psihiatri în speță, sau a psihologilor nici măcar nu au auzit de spirite atașate sau despre cum ar putea acestea să le afecteze pacienții. Aceasta este o mare tragedie. Totuși, există  un număr tot mai mare de specialiști din domeniu ce devin conștienți de fenomenul spiritelor atașate și care încearcă să își trateze pacienții în consecință, adică combinând practicile clasice cu terapia spirituală. Acest fapt se datorează în mare măsură practicii revoluționare a deja  pomenitei Dr. Edith Fiore. În cartea sa, <Morții Neliniștiți>, Un Psiholog care tratează Posesia Spiritelor, 1988, Fiore acordă credit ideii de posedare de către spirite. După ce a tratat sute de pacienți, a realizat că în cazul unora se petreceau lucruri care nu puteau fi abordate prin metode terapeutice convenționale. Singura sa greșeală a fost aceea de a lua atașările drept posedări (complete).  Din fericire, în ultimele două decenii au apărut medici și psihologi care tratează problema spiritelor atașate și știu care este diferența dintre atașare și posedare.

 

Posibile Indicii ale Prezenței unui Spirit Atașat

Poți avea impresia că ceva îți scapă în ceea ce faci sau în ceea ce ți se întâmplă. Comportamentul tău pare neobișnuit sau chiar obsesiv. Începi să vezi viața în culori cenușii și fără să ai un motiv evident, ajungi la depresie.

Iată o listă cu câteva simptome de ordin fizic și mental ce sugerează prezența unui spirit atașat. Poate că aceste simptome există demult, sau poate că tocmai s-au declanșat brusc și într-un mod inexplicabil:

  • Ai o oboseală cronică și te simți lipsit(ă) de energie
  • Treci prea repede de la o stare la alta și/sau ai un comportament impulsiv, nespecific ție
  • Te confrunți cu izbucniri inexplicabile de mânie, cu tristeți adânci sau emoții copleșitoare
  • Auzi voci interioare care îți spun diverse lucruri, de regulă ciudate sau negative
  • Ai sentimentul că nu ești tu acesta/aceasta
  • Începi să ai dependențe(vicii) sau ți se accentuează cele pe care le aveai deja
  • Memoria parcă te lasă, nu te mai poți concentra și experimentezi confuzie
  • Devii victima anxietății, a depresiei și chiar a atacurilor de panică
  • Ca din senin, animalele de companie încep să se teamă de tine și uneori te mârâie fără să le fi făcut nimic
  • Apar probleme fizice sau dureri fără vreun motiv evident, mai cu seamă în zona cefei și a părții superioare a spatelui
  • Ești copleșit de frici și fobii inexplicabile
  • Ai coșmaruri sau vezi figuri stranii în vise
  • Te simți supravegheat(ă) sau ai senzații de spațiu sau timp distorsionat
  • Trăiești, în propria ta casă, sentimentul de neliniște și descoperi, aici, zone reci sau ți se pare că mai este cineva în casă, când de fapt nu este nimeni.

Observație Importantă:  Aș vrea să înțelegeți că oricare dintre simptomele menționate mai sus pot fi declanșate și de o cu totul altă cauză, cum ar fi un atac PSI (paranormal) sau o boală mentală(reală) care nu are nimic de-a face cu prezența vreunui spirit atașat. Dacă simptomele nu sunt cauzate de un spirit atașat, de multe ori ele vor avea un caracter temporar, trecător, și vor fi mai ușor de tratat.

 

Oricine simte că ar putea fi <gazda> unui spirit străin ar trebui să consulte un specialist în domeniu sau un om care se ocupă cu spiritualitatea și lucrează într-un fel altul sau cu energia pentru a-și verifica câmpul auric. Există diverse metode de identificare a prezenței unui spirit în aură, pe care eu le cunosc și le practic, dar pe care este mai prudent și mai înțelept să nu le indic în acest material. Aș vrea să conștientizați că nimeni nu ar trebui să se joace de-a <uite spiritul, nu e spiritul> și mai ales nu de-a <uite demonul, nu e demonul>.

După cum am spus și după cum voi explica în continuare, nu doar spiritele unor foști oameni se pot cuibări în aura unei persoane. În afară de aceasta, există și alte genuri de <parazitări> ale câmpului energetic, așa cum le-am numit eu, care aduc cu sine, implicit, sentimentul de nefericire, de neîmplinire sau care produc întârzieri în evoluție și în manifestarea potențialului, dar care pot fi, și ele, eliminate.

Deocamdată vreau să mă refer la deja prea pomeniții demoni  și pe care de obicei îi numim, popular, și entități sau forțe ale întunericului sau întunecate. Totuşi, acest termen este generic, căci prin forţe ale întunericului specialiştii în domeniu nu se referă strict doar la un singur fel de entităţi. Putem vorbi şi aici de o stratificare ori, altfel, avem opţiunea de a ne gândi la specii de demoni, diferenţiate de provenienţa sau originea lor. Haideţi totuşi să considerăm demonii ca fiind doar o ramură sau o diviziune a ceea ce considerăm entităţi malefice. Vom detalia în continuare.

 

 

 

Influenţe Satanice şi Entităţi  întunecate

Simţurile fizice şi limitarea la informaţiile furnizate de acestea nu ne permit în general, dacă nu avem percepţii speciale, să vedem că dincolo de aşa-zisa realitate comună există şi alte fiinţe, similare nouă, dar aparţinând unui alt nivel al existenţei şi motivate de o conştiinţă diferită. Le vom numi „entităţi întunecate”. Aceste entităţi întunecate sau ale întunericului reprezintă o combinaţie între o categorie mai puţin cunoscută a spiritelor inferioare, dominate de frică, şi una, la fel de puţin cunoscută, a unor spirite superioare ghidate de iubire, o combinaţie însă ciudată şi inexplicabilă. Unele dintre aceste entităţi au, se pare, o origine extraterestră, în sensul că provin, efectiv, de pe o altă planetă şi aparţin unei alte civilizaţii. Entităţile extraterestre care vor să ne facă rău sunt cunoscute sub denumirea de reptilieni sau de fiinţe gri.

După cum deja am menţionat, la un moment dat mulţi dintre oameni ajung să aibă o aură slăbită şi să îşi piardă din puterea personală din cauza anumitor traume, rămânând fără părţi din suflet. Astfel, la nivel energetic, ei devin vulnerabili în faţa acestor entităţi inferioare nu prin inteligenţă, ci prin incapacitatea de a iubi. Odată aflate în interiorul câmpului energetic  al unei persoane, respectivele entităţi pot influenţa şi afecta negativ emoţiile, gândurile, crezurile, acţiunile, obiceiurile şi nivelurile de energie ale acesteia.

Entităţile Întunecate

Influenţele satanice, dacă vrem să le numim aşa, forţele întunecate, demonii sunt realităţi, iar scopul lor,  pe această planetă, este doar cel de a aduce sau de a crea frică, durere, pierdere şi mizerie. Sunt spirite a căror energie este neagră, efectiv, dar care, paradoxal sau nu, se hrănesc cu Lumină de la oameni, în timp ce îi împiedică să îşi manifeste liberul-arbitru. Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l reţineţi în legătură cu entităţile întunecate este că nu pot lua complet în stăpânire câmpul energetic  al unei persoane dacă nu sunt invitate în acest sens. Folosirea magiei negre, a vrăjitoriei, a adorării lui Satan, alături de alte forme similare şi  periculoase ale  ignoranţă, dar şi răutatea în sine, cu toate manifestările ei,  înseamnă o invitaţie deschisă pentru entităţile întunecate în general şi pentru demoni în special de a intra în câmpul energetic al unui om sau de invada un loc ori un lucru. S-au scris cărţi întregi despre acest gen de entităţi, dar în moduri mai ales ambigue sau fanteziste, aşa că cei deschişi către spiritualitate vor fi bucuroşi să afle în acest material câteva date mai clare şi mai concise despre energiile necurate, ca să le spunem aşa.

Tipuri de Entităţi Negre

Demonii (fiinţe non-umane de energie neagră) sunt cele mai  cunoscute entităţi necurate.  Este bine să se ştie, că, în contradicţie cu ceea ce cred unii, mai ales datorită literaturii sau filmelor, nu toţi demonii sunt îngeri  căzuţi. De fapt, nimeni nu ştie exact cât este adevăr în această poveste a îngerilor căzuţi, dar, chiar şi luând-o în serios, se cuvine să subliniem că cel puţin unii dintre demoni se află pe această planetă dinaintea „căderii”.

Entităţile(efectiv) Extraterestre, Reptilienii sau Cenuşii

-Îngerii Căzuţi sau pur şi simplu „Căzuţii.”

-Entităţile Spirituale Negative (spirite întunecate sau negative, suflete care conlucrează cu forţele întunecate)

-Poltergeist (Energie neagră sau reprimată care, odată, s-a manifestat ca entitate)

Despre entităţile întunecate numite „căzuţii” şi asimilate uneori demonilor se spune că se tem să se întoarcă în Lumină sau să comunice cu Eliberatorii Spiritelor pentru că i-ar aştepta o soartă cumplită. Ei ar prefera să dispună aici de cât mai multă putere, pe care, evident, şi-o arată în raport cu oamenii. Repet, această informaţie nu are cum să fie verificată, clar este însă că forţele sau entităţile întunecate constituie un adevăr. Demonii sunt ceva cumplit şi foarte greu de definit, dar marea lor calitate negativă este de a şti perfect care sunt slăbiciunile unui om, cum să le amplifice şi cum să le folosească, după cum cea mai mare plăcere a lor este de a face rău, în moduri la care nouă ne este greu dacă nu imposibil să ne gândim, chiar dacă regizorii de film ne surprind periodic. Uneori, când vrem să eliberăm un om de o asemenea prezenţă, nu ştim exact cu ce fel de forţă ne confruntăm, dar este nevoie de multă încredere şi stăruinţă. Nu oricine poate face aşa ceva şi nu oricine trebuie să încerce, dar până la urmă orice entitate poate fi izgonită, dacă apare <lucrătorul> potrivit, unul care trebuie să aibă cât mai puţine puncte şubrede în ceea ce priveşte puritatea şi tăria sa sufletească.

Simptomele Posedării Demonice

Deşi, am aflat că şi spiritele obişnuite, ale foştilor oameni, le creează simptome uneori foarte neplăcute celor care le au încorporate în aura lor, mai ales când au intenţii  vădit neprietenoase,  în clipa în care avem de-a face cu o posedare demonică, vorbim de mult mai mult decât de ataşare, alipire, sau suprapunere, pentru că demonii preiau aproape complet controlul asupra unei fiinţe, trup, minte şi suflet, iar totodată observăm manifestări extrem de diferite şi de evidente. Simptomele unei posedări demonice pot include:

  • O dilatare bruscă a pupilelor
  • Modificarea nefirească a trăsăturilor sau a limbajului corpului
  • Schimbarea anormală a vocii-îngroşarea ei, un fel de mârâit sau hârâit, apariţia unui ecou sau dublarea volumului, cu inflexiuni îngrozitoare
  • Abordarea unui vocabular plin de cuvinte grele, de insulte, de profanări ale ideii de Divin, sau, dimpotrivă, ale unui vocabular care foloseşte noţiuni foarte înalte, sofisticate, complicate, mult dincolo de nivelul fiinţei posedate. În unele cazuri, exprimarea se face într-o limbă, sau în limbi, necunoscute victimei, poate chiar în limbi vechi, dispărute.
  • Apare o duhoare oribilă, ca de sulf, ca de excremente sau ca de ouă clocite
  • În cazurile extreme, victima capătă o forţă enormă, anormală sau levitează, poate face obiecte să se mişte.

Sunt doar câteva exemple cu privire la ceea ce poate distinge o posedare sau posesie demonică de o <simplă> ataşare a unui spirit. Nu trebuie însă, voi susţine mereu această idee, să ne gândim la scene la fel de spectaculoase precum cele din filme. La rândul lor, exorcizările nu presupun neapărat ritualuri atât de complexe şi nu trebuie să implice, în mod obligatoriu, formule religioase de alungare a demonilor, în speţă creştine. Demonii nu se supun dogmelor şi rugăciunilor standard izvorâte din ele, demonii nu recunosc întâietatea unei religii în faţa alteia şi nu au nici o reverenţă faţă de haina preoţească. Deci, nu este deloc suficient să fii preot pentru a scoate demonul dintr-un om, chiar dacă, să spunem, te-ai specializat în exorcisme, nu este deloc vorba de aşa ceva sau de puterea vreunui simbol religios. O s-o spun încă o dată la sfârşit, puritatea este ceea ce te recomandă, o credinţă nemărginită în Divin, o mare încredere în tine însuţi şi o la fel de mare capacitate de a iubi sincer oamenii şi de a le dori binele în mod dezinteresat. Puritate îţi trebuie chiar şi atunci când invoci un alt fel de spirit să părăsească un om, după cum îţi trebuie fermitate şi răbdare.  A venit vremea să privim lucrurile aşa cum sunt şi să nu mai considerăm exorcizarea ca reprezentând exclusiv apanajul bisericii. Curăţenia sufletească este arma de care se tem cel mai mult demonii, căci numai cei curaţi Îl pot cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, şi numai pe cei care L-au cunoscut, în suflet, pe Dumnezeu sunt fără frică înaintea demonilor, ştiind că aceştia nu le pot atinge nici măcar un fir de păr, căci se tem cumplit de ei, mai precis de lumina pe care o emană, de energia luminoasă ce se opune energiei lor negre.

 

 

Spiritele Naturii

În fine, după ce am vorbit şi despre forţele întunecate, rămâne să pomenesc despre o altă categorie de spirite non-umane şi care uneori se pot alipi de o persoană, Spiritele Naturii. Fiecare dintre cele patru elemente existente şi reprezentate în natură, pământ, aer, apă şi foc îşi are spiritele sale, care sunt  deci spirite ale naturii şi esenţe spirituale ale elementului  în cauză. Aceste fiinţe au o constituţie eterică, unică şi specifică elementului care le naşte. Sunt entităţi care aduc cu omul în ceea ce priveşte aspectul sau forma, dar care trăiesc la un nivel non-material, vibratoriu. Nu le putem numi nici pozitive, nici negative.

Spiritele naturii aparţin regatului devic sau al <îngerilor inferiori> şi primesc ordine chiar de la îngeri. Datorită vibraţiei lor superioare, oamenii de rând nu le pot percepe sau detecta prezenţa cu cele cinci simţuri de bază, dar tărâmurile acestor spirite sunt intercalate cu cel terestru. Spiritele naturii îşi pot schimba mărimea şi aparenţa după cum doresc şi deci pot fi mai mici decât un electron sau mai mari decât un munte. Totuşi, aceste spirite nu sunt nemuritoare. Au carne, sânge şi oase eterice, dar nu sunt nemuritoare, chiar dacă trăiesc foarte mult, între 300 şi 1000 de ani. Când misiunea lor se termină, sunt reabsorbite în oceanul spiritului.

 

Spiritele Naturii şi Ataşările

Spiritele naturii rar intră în aura unui om, dar se întâmplă totuşi să o facă. Ştiu că le este interzis, însă unele dintre ele <o iau razna>, pentru că sunt curioase şi vor să ştie cum sunt oamenii <pe dinăuntru>. Un om care se pomeneşte <invadat> de un spirit al naturii va manifesta, pe neaşteptate, un fel de zăpăceală şi de lipsă de orientare, ca şi când n-ar mai şti ce trebuie să facă şi ca şi cum nici n-ar mai conta. Se vor simţi ca <fermecaţi>.  Gândirea lor devine visătoare şi euforică, le este greu să se concentreze. Uneori, parcă aud voci slabe, de fapt un fel de chicote. Spiritele naturii sunt departe de a fi rele, dar sunt glumeţe. Nu va trece mult timp însă până când şi acestea vor realiza, că, la rându-le, nu se simt bine în aura omului. Ele sunt oricum certate de către îngeri, stăpânii lor,  ori de câte ori fac şi cel mai mic rău unui om, aşa încât vor pleca de cum li se oferă ocazia din câmpul energetic uman, mai ales dacă au ajuns să considere că s-au distrat destul.

Alte  Parazitări Subtil-Energetice

Pe lângă spirite, există şi alte forme de energie care se pot ataşa aurei unui om. Intrăm într-un capitol asemănător şi totuşi foarte diferit. Întreaga noastră memorie înseamnă până la urmă energie, o energie pe care o aducem cu noi când ne încarnăm şi o depozităm la nivelul inconştientului. Este memoria tuturor vieţilor. Orice amintire înseamnă o părticică din aura noastră, dar nu orice amintire ne va afecta viaţa prezentă.  Unele lucruri ne-au marcat, odată, foarte tare şi lucrurile care ne-au marcat lasă urme, lucrurile care ne-au marcat pot avea putere şi azi, mai ales lucruri care nu au fost rezolvate, cel puţin nu în totalitate, la vremea lor.  Dacă vrem să le clasificăm după felul în care ne ocupă şi ne mobilizează energia, aşa cum acest fenomen se observă în aură, putem vorbi, generic, despre următoarele influenţe:

  • Forme-Gând Negative
  • Atacuri Psi(hice)
  • Corzi Eterice
  • Contracte, Legăminte sau Jurăminte Sacre
  • Blesteme

Să se înţeleagă bine, nu doar formele-gând negative există în câmpul auric, însă acestea se disting în aură ca nişte mici virgule, vortexuri sau chiar simple puncte negre, deci sunt ceva ce contrastează cu restul sau ansamblul aurei, ceva care nu este bun şi care ar trebui corectat sau eliminat. Orice gând, chiar şi cel mai nesemnificativ este o realitate vie, este de fapt o entitate vie. Când folosim cuvântul gânduri, ne referim, implicit, şi la emoţii, la sentimente, trăiri etc, căci nu vrem să vorbim despre fiecare aspect în parte, nu aici. Am putea asemăna formele-gând negative unor viruşi, care încearcă să facă rău organismului, dar aici ne referim la psihic sau la suflet, la organismul spiritual.

Toţi am fost, măcar o dată, victimele unor cuvinte negative ce ne-au fost adresate, face parte din experienţa umană. Totuşi, când ţi se spune ceva care te răneşte profund, acest ceva rămâne undeva în câmpul tău energetic şi iese când şi când la suprafaţă pentru a te hăitui, pentru a te chinui în situaţii asemănătoare. Asta dacă nu ai reuşit să te desprinzi total, prin putere şi discernământ, de ceea ce a fost spus, în sensul, mai ales, de a nu te fi lăsat atins.

De exemplu: Copil fiind, o figură reprezentând autoritatea pentru tine, poate chiar unul dintre părinţi, ţi-a spus că eşti prost. Acest lucru te-a rănit atât de tare încât ai internalizat această afirmaţie. O parte din tine a crezut în valoarea de adevăr a acestor cuvinte, pentru că ţi-au fost adresate de o figură a autorităţii, părinte, profesor sau educator şi pentru că….Oamenii mari au întotdeauna dreptate, nu-i aşa?

Devenind adult, poate că un prieten, deşi mai mult glumind, ţi-a zis, „hei, prostule”, ca un fel de salut. Fie că a spus ce a spus intenţionat sau nu, corpul şi mintea ta se poate să fi reacţionat într-un mod negativ la aceste cuvinte, întrucât vechea formă-gând şi emoţiile sau chiar sentimentele din jurul acestui cuvânt sunt încă prezente în câmpul tău energetic, dar ca un intrus, ca un factor de disconfort.Ceea ce poţi face este să iei ideea, sensul sau conotaţia cuvântului prost şi să o transformi în ceva ce nu înseamnă nimic pentru tine. Invers, te poţi declara pe tine ca fiind fără nici o legătură cu semnificaţia acestui cuvânt, mai ales în cadrul contextului în care a fost rostit. Această tehnică se numeşte <reîncadrare> , iar reîncadrarea implică ca tu, în inconştient,  să transformi un cuvânt negativ(insultă)sau o amintire vizuală în ceva pozitiv. Aşa ceva de multe ori necesită intervenţia unui hipnoterapeut.

Chiar dacă noi ne putem crea singuri propriile forme-gând negative, se pare că un mai mare efect îl au asupra noastră gândurile pe care altcineva le trimite către noi în momente în care noi ne aflăm oricum sub puterea unor emoţii negative, dintr-o cauză sau alta. Aceste gânduri întăresc  emoţiile cu pricina, având ca efect final întipărirea în aură a unor forme-gând care ne vor face să suferim din când în când şi care se vor transforma chiar, cu timpul, într-o afecţiune cu caracter profund şi stabil. Aceste forme-gând, în funcţie de nivelul lor lor de manifestare, de ceea ce au creat în câmpul auric, pot modifica comportamentul unui om, fără ca acesta să aibă măcar habar că acţionează într-un anume fel din cauza lor. Aceste pete se plimbă prin câmpul auric şi acţionează precum o voce inconştientă tăcută. Mai ales copiii sunt sensibili în faţa acestor posibilităţi şi pot duce cu ei, mai departe, mesaje negative în viaţa de adult. Fiecare dintre noi am fost afectaţi de circumstanţe şi amintiri neplăcute din copilăria noastră. Tocmai de aceea terapia copilului interior este atât de necesară şi de populară. Ceea ce omitem însă este că am fost de atâtea ori copii, în atâtea vieţi, şi că foarte multe asemenea răni nu au fost tratate când s-ar fi cuvenit, ele continuând să ne afecteze şi azi, în calitate de forme-gând înfipte  în aura noastră.  Pot fi însă şi ele eliminate, printr-o procedură combinată,  care implică psiho-hipno-terapia şi curăţarea, repetată, a aurei.

 

Atacuri Psi(hice)

Chiar dacă mult mai scurt ca durată, un atac psi(hic) este similar unei forme-gând negative. Cineva <emite şi trimite spre noi gânduri prin care vrea să ne facă rău.> Simptomele sunt similare şi se caracterizează prin lipsă de energie, sentimente de disconfort, chiar de nesiguranţă, ori prin senzaţia că se întâmplă ceva grav cu tine, dar nu ştii ce. Acest gen de atacuri rezultând  din gânduri negative cu încărcătură paranormală de obicei se destramă sau se dezintegrează de la sine destul de repede şi nu necesită o acţiune anume de contracarare. Totuşi, dacă cineva conştientizează că se află sub atac psi(hic), ar face bine să îşi investigheze aura, să o cureţe şi să o pună sub un scut protector.  Depinde foarte mult de cine lansează acest atac, pentru că dacă este vorba de o fiinţă care se ocupă cu aşa ceva, ne putem gândi la cineva care  deţine un fel de putere malefică şi ştie exact ce ţintă are de atins şi cum, drept pentru care lucrurile devin mai complicate şi mai periculoase.

 

 

Efectele Formelor-Gând Negative dirijate către Noi

O persoană poate primi din partea altora complimente şi recompense pentru lucruri  poate minunate pe care le-a făcut şi care merită recunoştinţă. Asemenea forme-gând pozitive au darul de a întări aura şi de a-i aduce mai multă strălucire. Pe de altă parte, dacă forma-gând este puternic negativă, aceasta se poate instala în câmpul auric al cuiva şi îşi consumă mai târziu efectul, în anumite condiţii, având statutul unei înregistrări malefice.  Anumite cuvinte, pline de încărcătură emoţională, pot fi devastatoare; sunt aruncate în eter, iar de aici sunt absorbite în câmpul energetic al fiinţei căreia i-au fost adresate. Măsura  în care forma-gând ataşată va afecta o persoană depinde de energia care o animă şi de sensibilitatea persoanei spre care este îndreptată. De obicei, aceste forme-gând se instalează în chakra a treia, care guvernează puterea interioară şi tot aici pot fi, în consecinţă, cel mai des detectate. Dacă sunt ţinute prea mult aici, la un moment dat se mută în aură şi creează rupturi şi fisuri în câmpul energetic.

 

Corzi Eterice

Toţi avem corzi eterice (cunoscute şi sub denumirea de corzi energetice) care sunt structuri energetice asemănătoare ca formă unor panglici şi care se extind dinspre aurele noastre şi se conectează la cineva sau ceva.  Aceste corzi eterice sunt create printr-un proces natural ca moduri de a ne conecta cu lucurile importante pentru noi. De cele mai multe ori nu suntem conştienţi de ele.

Considerăm şi corzile eterice drept un tip de ataşare la nivel de spirit întrucât implică conectarea unor suflete între ele. Corzile eterice sănătoase sunt esenţiale pentru relaţiile noastre şi pentru felul în care interacţionăm cu lumea înconjurătoare. Corzile eterice ne permit să simţim o legătură cu fiinţele sau lucrurile la care ne-am conectat, după cum este uşor de înţeles. Când doi sau mai mulţi indivizi împărtăşesc un ataşament emoţional puternic, corzile eterice, precum nişte tentacule, se extind dinspre noi şi se conectează la alţii prin diverse chakre. Aceste corzi se pot întinde oricât de mult între doi oameni, fără să conteze cât de departe se află aceştia, fizic, unul de altul. (Imagine) Această imagine arată că cum corzile eterice se întind dinspre un corp energetic către celălalt.  În acest fel ne conectăm cu şi pătrundem în energia altcuiva. Corzile devin un mecanism energetic de feedback. Acest mecanism ne permite să intuim ceea ce simt alţii şi poate chiar şi ceea ce gândesc. Aţi simţit vreodată că pur şi simplu ştiţi ceea ce gândeşte partenerul de cuplu sau un prieten bun? Acest lucru se datorează corzii eterice.  De exemplu, când se naşte  un copil, mama este de la început conectată la acest copil printr-o nou creată coardă eterică. Aceasta creează o legătură puternică între cei doi, una care poate dura o viaţă întreagă.

Există însă şi momente când corzile eterice pot să devină inutile, ba chiar un fel de povară. Ce vreau să spun prin aceasta este că aceste corzi nu ne mai conectează într-un mod pozitiv cu alţii, ci, dimpotrivă, se transformă în ceva contraproductiv.  Să ne gândim de exemplu la clipa în care o relaţie se încheie. Mintea sau intelectul va accepta în cele din urmă faptul ca atare, chiar dacă va dura ceva până când emoţiile se vindecă. Totuşi, corzile eterice pot rămâne în continuare prinse între cei doi, îngreunând o despărţire totală sau clară şi mersul mai departe al fiecăruia dintre membrii cuplului. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în ceea ce priveşte anumite evenimente din viaţa noastră. Devenim prinşi sau conectaţi la acel eveniment. Dacă evenimentul a fost negativ, dacă evenimentul încă creează probleme la nivel emoţional, mental sau comportamental, coarda trebuie ruptă, coarda trebuie desprinsă.

Uneori , cu ajutorul celui de-al treilea ochi, reuşim să vedem, să vizualizăm corzile care pornesc dinspre cineva şi se termină în altcineva. Sau putem vedea propriile corzi care ne unesc, pe noi, cu cineva.  Desprinderea acestor corzi, de dorit într-un mod neforţat şi lipsit de violenţă, înseamnă a elibera ambele părţi. Desigur că acest lucru este de multe ori foarte greu şi necesită implicarea unui specialist, fie din domeniul psihologiei, fie din domeniul spiritualităţii, deşi cel mai bine ar fi să se lucreze pe ambele paliere.

 

Corzi Eterice (care au devenit)Inutile

  • Să te agăţi de un gen de credinţă care nu poate ţine decât de autoamăgire, „Ştiu că se va întoarce la mine.”
  • Să te cramponezi de ceva care nu mai este, de fapt, important şi care te trage înapoi
  • O durere adâncă, o reluare sau rederulare în minte, mereu şi mereu, a unor evenimente dureroase, însoţită de emoţii puternice şi de lipsa unei dorinţe reale de vindecare
  • Incapacitatea de a trece peste o mare dezamăgire
  • Împărtăşirea la nesfârşit a suferinţei cuiva
  • Gândire problematică şi comportamente neadecvate în raport cu o situaţie care ar fi trebuit să se încheie demult.

Contracte de Intenţie Sacre sau Legăminte

Ce sunt contractele sacre? Celebra autoare a cărţii „Contractele Sacre: Trezirea Potenţialului Tău Divin”Caroline Myss spune „Un Contract Sacru este o înţelegere pe care sufletul tău a făcut-o înainte să te naşti.” Respectiva carte ne ajută să înţelegem de ce avem parte de anumiţi oameni şi de anumite evenimente în viaţa noastră, în speţă pentru a ne respecta contracte sau angajamente făcute în vieţi anterioare şi săpate în suflet de a completa sau de a duce la capăt lucruri rămase neterminate, în raport cu cineva sau cu ceva. De obicei, persoanele implicate în contractele noastre sacre sunt parte fie din familia noastră, fie dintr-un grup căruia îi aparţinem, fie dintr-un eveniment care ne are, şi pe noi, drept protagonişti. Aceste persoane apar în mod natural în vieţile noastre şi simţim, instinctiv, o chemare sau o atracţie puternică către ele.

 

 

Exemplu de Contract Nefast la Nivel de Spirit

O persoană se află într-o relaţie dificilă dar simte că nu se poate sustrage din ea.  Chiar dacă are parte de un tratament necorespunzător din cauza partenerului sau partenerei, experimentează un sentiment nejustificat de loialitate faţă de omul respectiv, considerând că ar fi cumva foarte rău să-l părăsească. Această atitudine poate avea în spate o fostă supunere faţă de dogme religioase care interziceau separarea sau divorţul.  Membrii cuplului sunt parcă lipiţi unul de altul şi nu văd nici o ieşire de aici, cu toate că se simt prost împreună.  Este foarte posibil ca ei să fi încheiat, în spirit, un contract, un legământ,  care îi face şi azi să îşi refuze despărţirea. Totuşi, aceasta nu înseamnă că ei trebuie să stea, obligatoriu,  împreună. Dispunem de liber-arbitru şi contractele spirituale pot fi rupte.

Dacă se întâmplă să credeţi că sunteţi legaţi de cineva sau de ceva printr-un vechi contract, nevăzut, puteţi cere Universului să vă elibereze de el. Dacă una dintre persoanele implicate în acest contract nu vrea însă, oricum, să fie eliberată de sub <puterea> lui, se impun acţiuni mai puternice în acest sens, cum ar fi tăierea corzilor.

Ce ajută: Arhanghelul Gabriel guvernează contractele şi dezlegarea de ele. Dacă intuiţi  că aţi încheiat, cândva, cumva, înainte de a vă naşte un contract cu cineva sau cu o situaţie,  şi vreţi să fiţi eliberat de el, meditaţi asupra acestui fapt şi apoi scrieţi, cu amănunte, care credeţi că este contractul între voi şi persoana sau persoanele implicate în contract, dacă nu este vorba de contractul cu o stare de fapt sau cu un fel de a fi. Specificaţi, tot în scris, că acest contract nu vă mai este de folos şi că vreţi să fiţi dezlegaţi de el.  Apoi, cereţi-i arhanghelului Gabriel să vă ajute să rupeţi contractul într-un mod plin de iubire. De obicei, acest lucru funcţionează şi amprentarea energetică a contractului dispare, iar persoana în cauză simte efectiv, la toate nivelurile, o mare uşurare. Dacă însă nu reuşiţi singuri să vă eliberaţi de povara contractului, urmând aceşti paşi, sau dacă nu aveţi nici măcar încrederea ori curajul de a încerca un asemenea demers, apelaţi şi în acest sens la oamenii cu cunoaştere spirituală care şi-au făcut o misiune din a-i ajuta pe alţii în problemele care ţin de domeniul subtil.

 

 Jurăminte din Viaţa Aceasta ori din Altele

Jurămintele, tot un fel de legăminte, pot fi o formă de ataşare energetică. Când un jurământ este făcut cu intensitate, el devine un lucru viu. Jurămintele sunt cuvinte sacre care sunt fie vorbite, fie scrise şi, de regulă, exprimă promisiunea faţă de o anume divinitate. Din această perspectivă , jurămintele implică încheierea unui pact prin care cineva se obligă să sacrifice anumite aspecte din viaţa sa, precum ar fi banii, sexul sau familia, pentru a plăcea Divinului. Mai ales în vremurile trecute, dar şi în prezent, jurămintele serioase reprezentau, şi încă reprezintă, o condiţie pentru aderarea la un ordin sau la o sectă religioasă.  De multe ori, acestea implică o anume formă de autopedepsire în raport cu un fapt egoist sau regretabil. Până nu demult, jurământul a însemnat un fel de penitenţă.

În funcţie de semnificaţia cuvintelor ce alcătuiau jurământul şi de intenţia existentă în inimă la rostirea lui într-o viaţă trecută, se poate ca unii dintre noi să fi rămas tributari şi în prezent acestor <promisiuni sacre ale trecutului>, încercând în continuare să ne conformăm lor şi fiind, de aceea, de multe ori nefericiţi.

Un exemplu de jurământ: „Nu te voi părăsi niciodată” sau „Voi rămâne,mereu, sărac pentru a-l mulţumi pe Hristos.”

În cel mai bun caz, aceste jurăminte sau legăminte pot pur şi simplu să nu ne mai fie de folos. În cel mai rău caz însă, aceste jurăminte vor interfera cu viaţa noastră de acum, împiedicându-ne să ne împlinim visele de iubire, de siguranţă, de abundenţă financiară, de rostire a adevărului, de creativitate sau vizând multe alte posibile  aspecte favorabile ale vieţii.  Întrucât singurul timp înseamnă pentru noi acum,vestea bună este că ne putem dispensa de bagajele din vieţile trecute pe care nu mai avem de ce să le cărăm. Nu trebuie decât să vreţi şi să cereţi ajutorul în acest sens, după ce vă veţi fi dat seama că purtaţi o ciudată şi inexplicabilă povară asupra voastră.

 

Mai Multe despre Jurămintele sau Legămintele din Vieţi Trecute

Dacă viaţa voastră nu este aşa cum aţi vrea să fie şi simţiţi că ceva din interior vă ţine pe loc, aveţi datoria de a lua în considerare şi eventualitatea unui jurământ făcut într-o viaţă anterioară. Jurămintele făcute de voi, dacă au fost făcute, sunt imprimate sau inserate în chakre. Cel care vă va ajuta să scăpaţi de răul unor jurăminte va identifica în primul rând poziţionarea lor în centrii energetici, după care vă va explica legătura lor cu aceşti centri şi apoi vă va spune ce aveţi de făcut, împreună cu acesta. Mai jos vă voi indica câteva genuri de jurământ, însă ele au doar un caracter generic şi nu au cum acoperi întreaga gamă a posibilităţilor în acest sens.

Jurământul/Legământul Sărăciei sau Anti-materialismului

Jurământul/Legământul  Castităţii sau Abstinenţei Sexuale

Jurământul/Legământul Sacrificiului de Sine

Jurământul/Legământul Celibatului sau Separării

Jurământul/Legământul Tăcerii sau al Negării Voluntare

Jurământul/Legământul Suferinţei sau Pedepsei (de Sine)

Jurământul/Legământul Supunerii sau Umilinţei.

*Vreau să reţineţi şi  că, tocmai din dorinţa de a trece astăzi peste constrângerile implicate de un jurământ anume, s-ar putea să fi ajuns în extrema cealaltă şi să transformaţi -<libertatea> pe care o simţiţi în ceva exagerat şi chiar periculos, atât pentru voi cât şi pentru alţii. Se poate ca între timp să fi făcut un jurământ opus, care şi el are darul de a antrena aspecte nedorite în manifestarea unei chakre. *

 

Blesteme

Un blestem este invocarea unei puteri supranaturale pentru a face rău cuiva sau pentru a pedepsi pe cineva

Desigur, această definiţie este doar una sumară, de principiu. Se impun câteva nuanţări relevante.  Dacă felul formulării sau exprimării blestemului este important, şi mai importantă este motivaţia din spatele acestuia. Pentru că aşa am fost învăţaţi, pe linie religioasă, tindem să afirmăm că orice blestem este ceva greşit sau urât. S-ar putea ca acesta să fie adevărul, însă viaţa ne arată că uneori blestemele se împlinesc. De ce, ne întrebăm, şi ne este greu să dăm, în primă instanţă, un răspuns. O explicaţie ar fi că unii dintre cei care blestemă o fac pentru că simt efectiv, şi cu îndreptăţire, că li s-a comis o mare nedreptate. Aproape nimeni nu blestemă dacă nu a ajuns la capătul puterilor sau al răbdărilor, blestemul este cel mai adesea un strigăt al durerii, al  disperării sau al revoltei extreme. De aceea am spus despre motivaţie.

Nimeni nu ştie exact cum funcţionează legile divine. Se pare că de multe ori cei blestemaţi cheamă, cumva sau atrag blestemul prin ceva foarte urât sau foarte greşit din atitudinea ori comportamentul lor. Parcă ei înşişi ar provoca blestemul împingând anumite lucruri prea departe, din orgoliu, aroganţă, cruzime, indiferenţă, lăcomie sau pur şi simplu din răutate ori inconştienţă.  Parcă exasperarea celui care nu mai vede nici o ieşire din situaţia sa şi blestemă, rănit, ar fi ca un semnal trimis unei instanţe superioare, ca o atenţionare sau ca o confirmare….Funcţionăm noi ca un fel de senzori pentru Divin? Nu ştiu, să ne întrebăm împreună.

Simple speculaţii, vor spune unii, însă haideţi acum să luăm în considerare şi aspectul energetic, cel care ne interesează cel mai mult în cadrul acestei expuneri.  Cum ar putea fi un om <atacat> de un blestem, dacă în aura lui nu ar exista o falie, o fisură, o crăpătură? Ajungem, deci, la aceeaşi idee, tot ceea ce gândim, simţim şi facem se reflectă în corpul energetic. Până la urmă, în esenţă, noi aceasta suntem, energie, iar un gând, o emoţie, un sentiment, dar şi un cuvânt emană energie. O intenţie în sine implică coagularea unei energii în jurul său, iar dacă această energie este puternică….Va produce pagube destinaţiei spre care este îndreptată, om , lucru sau eveniment. Va fi precum un berbece care sparge un zid.

Haideţi acum să ne gândim şi la aşa-zişii vrăjitori sau practicanţi ai magiei negre. Am putea spune că mare parte din <arta> lor se traduce prin <blesteme profesioniste>.  Din păcate,  am aflat că nu sunt puţini aceia care doresc răul altor persoane şi nu ştiu cum să-l facă. Dar o soluţie există chiar şi în acest caz, iarăşi am aflat. Te duc eu la cineva, auzim în ţara noastră, te duc eu, îţi spune un <prieten>, la mama vrăjitoarelor, o să-l termine pe….Şi ce va face femeia în fustă înflorată, ce va face <maestrul>  voodoo?Lăsând la o parte ritualul animalelor sacrificate şi alte asemenea tehnici primitive, un om care vrea să îl lovească, subtil, pe altul şi dispune de o anume cunoaştere, va folosi puterea intenţiei, a cuvintelor şi a energiei. Altfel zis, după ce primeşte o <comandă>, care îi setează concentrarea magicianul negru alege textul potrivit dintr-un întreg compendiu de incantaţii cu funcţii, îl adaptează, iar apoi începe să lucreze energetic. Aşa cum se pot face bulgări de energie pentru vindecarea cuiva de la distanţă, la fel se pot face bulgări energetici pentru îmbolnăvirea, pentru accidentarea sau chiar moartea cuiva. Oricare ar fi simbolurile folosite, la bază este mereu energia şi ceea ce îi dă putere, pozitivă sau negativă.

Pentru că în România este la modă noţiunea de inforenergie, exact despre acest lucru este vorba şi în cazul experţilor în blesteme, care combină informaţia, dictată de intenţie, cu energia şi o trimit acolo unde li se cere. Blestemul, aşadar, înseamnă în primul rând un gând sau mai bine zis  o construcţie mentală, însufleţită de o intenţie,  şi  propulsată către ţintă (omul vizat) de energia în care este împachetată.  Lucru important, nu întotdeauna este nevoie şi de rostirea, efectivă, a unor afirmaţii, după cum nu este nevoie nici de invocarea unei divinităţi, deci aş putea schimba  definiţia blestemului dată chiar de mine.

Blestemul nu are niciodată efect asupra celui care nu se face în nici un fel vinovat de ceea ce presupune despre el cel care blestemă , după cum nu are efect nici asupra celui care are un înalt grad de integritate morală şi este pozitiv şi echilibrat în  gândurile şi acţiunile sale. Aura unui asemenea om va funcţiona şi ca un scut protector, va fi ca o cetate  de neatins de pe un vârf de munte.  Ştim ce atrage muştele, oare ce atrage blestemul?

Am scris acest capitol într-o notă puţin umoristică, diferind mult de restul, pentru că avem de-a face cu un subiect puţin studiat şi care, deci, nu ne permite să facem afirmaţii precise. Aşa stând lucrurile, iată că uneori blestemul creează efecte care nu sunt neapărat în conformitate cu ceea ce se doreşte, căci, să nu uităm, orice lucrare subtil-energetică este mediată de Divin.  Evident, blestemul se poate întoarce, pe căi nebănuite, asupra celui care îl gândeşte-rosteşte, dar  la fel de bine poate aduce consecinţe mai mici sau altele decât cele scontate, cu rolul nu de a pedepsi ci doar de atenţiona. Când un om, sătul de nereuşitele sale nerepetate, spune, “parcă sunt blestemat,” oare la ce se referă, la dorinţa, ipotetică, de rău a cuiva sau la chiar a sa neputinţă neasumată? Se pare că de multe ori ne blestemăm singuri,cumva,  prin propria negativitate, prin propriul pesimism, prin propria neîncredere, însă cel mai lesne ne este să dăm vina pe alţii. Oricum, blestemul este o realitate şi, luând şi el forma unei entităţi, vii, energetice, ne va da următoarele semne când se lipeşte de aura noastră:

  • Sentimentul de ghinion sau întâmpinarea unor probleme ce par a se repeta fără un motiv anume
  • Sentimentul că totul merge greu în viaţă şi că ai parte de adversităţi nemeritate
  • Îmbolnăvire din senin, sau senzaţia apăsătoare că te-ai îmbolnăvit, fără să ştii de ce
  • O percepţie, intuitivă, repetată, că cineva încearcă să îţi facă rău.

 

Blesteme (la Nivel) de Familie

Chiar dacă mai rare în societatea occidentală de azi, există şi blesteme care pot afecta o întreagă familie până la a nu ştiu câta generaţie. Dacă de cele mai multe ori acest gen de blesteme sunt proferate de om, uneori ele sunt proferate şi de entităţi întunecate. Unul dintre cele mai notorii exemple în acest sens ne provine din America, unde este cunoscut cu numele de “The Bell Witch Curse.” Povestea acestui caz merită citită în totalitate, dar, ca să rezumăm,el descrie drama neîntreruptă a unei familii din Tennessee, pe nume Bell, care a fost blestemată de un spirit malefic, poreclit Kate, ca toţi descendenţii săi de sex masculin să moară tineri. Acest lucru s-a întâmplat, fără abatere, generaţii şi generaţii de-a rândul.

 

Concluzie-Rezolvare

Este foarte greu să înţelegem un asemenea fenomen, după cum este, desigur, greu să înţelegem şi să acceptăm, strict cu mintea noastră raţională, multe dintre lucrurile prezentate în această postare.   Poate că, aflând că sunt şi psiholog, se vor găsi persoane care să mă certe cumva pentru că aduc în discuţie asemenea subiecte şi  le mai şi susţin cu argumente, transformându-mă într-un fel de exponent al lor.  Totuşi, eu nu cer nimănui să creadă în cele descrise aici, ci doar să înceapă să ia în calcul posibilităţi care sunt mai puţin absurde decât par la prima vedere şi care pot explica multe lucruri de neexplicat .

Altfel, sunt convins că cei deja deschişi către realităţile subtile şi care vor să îşi înţeleagă la nivel de ansamblu fiinţa vor găsi aici lămuriri care le confirmă sau  le întăresc nişte presupuneri. Problema spiritelor ataşate, a spiritelor celor morţi care îşi află gazdă în energia celor vii, pe care o folosesc şi din care încep, într-un fel, să se hrănească, ar trebui să ne preocupe pe toţi. Aceste spirite, după cum aţi aflat în acest material, nu sunt întotdeauna rele sau nu fac de obicei răul cu intenţie ori bună ştiinţă. Deseori, rămân în planul nostru din cauza neaceptării morţii la nivel fizic sau pentru că experimentează stări de frică ori de confuzie.

Nu va fi niciodată vorba de a <vâna> spirite pentru terapeutul de factură holistică care vrea să ajute o persoană ce simte existenţa unor prezenţe străine în fiinţa sa, ori care acuză manifestări ce se opun definiţiei de sine cunoscute. Nu, aceste spirite necesită o îndrumare specială, făcută cu toată atenţia cuvenită, cu respect şi mai ales cu multă iubire. Până şi aşa-numiţii demoni cedează, la un moment dat, în faţa iubirii, căci de fapt, la un nivel profund, tânjesc, chiar şi ei, după ea.  Un om care ajută pe cineva să se elibereze de un spirit, ajută totodată şi spiritul respectiv să perceapă adevărul  şi să îşi afle calea către Lumină. Iubirea nu va refuza niciodată pe nimeni.

Lucrurile sunt foarte complexe şi se cuvine a fi abordate cu mare răspundere. Dacă nu vedem un lucru, sau dacă nu percepem o dimensiune, încă, nu înseamnă că nu există, însă, după ce începem să vedem mereu mai mult, trebuie să ne adaptăm, pentru a trăi în echilbru şi armonie. Deseori, iată, există aspecte total nebănuite care se opun fericirii noastre, cum ar fi formele-gând, corzile(stringuri-le) energetice sau jurămintele din alte vieţi. Mai există, desigur, şi altele, cum ar fi problema bucăţilor de suflet pierdute sau a traumelor din alte vieţi, dezbătută de mine în diverse postări. Toate au o legătură între ele şi toate pot fi rezolvate, atunci când apare pe de-o parte nevoia de vindecare, iar pe de alta setea de evoluţie.

Departe de a mă considera, în mod pompos şi periculos, un fel de exorcist sau un fel de tămăduitor, precum destui dintre cei care se laudă la televizor cu rezultatele lor impresionante în materie de spirit,  îmi ofer însă sprijinul tuturor celor care vor să discute lucruri precum cele de aici şi nu au cu cine. Vor găsi în mine un suflet deschis şi o minte receptivă. Dorinţa mea necontenită este de a  deschide noi şi noi uşi ale înţelegerii pentru cei care simt că se trezesc….la o altă realitate. Pentru cei care îşi descoperă, acum, sufletul. Pentru cei care cred în…credinţă.

Ştiu şi pot să vă ajut, dragii mei, dar vă voi ajuta învăţându-vă pe voi înşivă să vă ajutaţi şi fără să îmi revendic vreun merit deosebit. Învăţ împreună cu voi şi prin voi.  Vă aştept cu….credinţă.