Nodul Sud în Balanţă – Nodul Nord în Berbec

Nativul a căutat, în dese rânduri, cu asiduitate compania oamenilor. A vrut, pur şi simplu, să fie mai mereu înconjurat de alţii, să-i audă, să-i vadă, să-i simtă, să se umple cu vorbele lor. A fost preocupat, enorm, de comunicarea interumană, deseori din postura intermediarului, a celui care face legătura între oameni. Se poate să fi lucrat, nu o dată, în sfera relaţiilor cu publicul, intermediind deci, într-un sens sau altul, de pe o poziţie sau alta, contactul acestuia cu o anume instituţie, organizaţie etc, de regulă oficială. A fost cel care a informat, care a sfătuit, care a îndrumat, de cele mai multe ori având în spate lecţia diplomaţiei şi a fineţii. Nativul a ştiut să fie pe plac, să zâmbească, să se adapteze în funcţie de nevoile şi stările oamenilor.

Putem spune, în continuare, că l-a interesat colaborarea, sub toate formele, că a cultivat asocierile sau că a activat, poate, într-un sector pe care-l putem, cel puţin într-o oarecare măsură, asimila juridicului. În orice caz, a fost mai mereu în mijlocul altora, mai ales pentru că i-a plăcut să placă înainte de toate, să atragă atenţia, dar şi să participe la tot ceea ce înseamnă activitate a unei anume colectivităţi umane. Dar trebuie să mai spunem ceva, şi anume că nativul a trăit, nu o dată în existenţele sale, cu teama, chiar spaima de a fi singur. Acest gând, al singurătăţii, efectiv îl tulbura, fapt pentru care, din păcate, a putut face mari compromisuri. Mă refer că, pentru a evita singurătatea, a acceptat multe de la alţii, în special de la partenerul sau partenerii de viaţă. Aceasta şi datorită unei anume neîncrederi în forţele proprii. Într-un fel, a fost o fiinţă dependentă, care îşi coordona cu regularitate acţiunile în funcţie de alţii. A cultivat vorbirea frumoasă, manierele elegante mai cu seamă pentru a fi acceptată, pentru a nu fi respinsă. Sigur însă că această acceptare la care mă refer a putut include chiar şi gesturi reprobabile, atitudini sfidătoare, posturi umilitoare. Nativul a tânjit să fie iubit sau cel puţin ocrotit, de aceea a înghiţit, iar uneori pur şi simplu s-a autosugestionat în a crede că cel de alături de fapt îi vrea binele şi îl apără, oricât de brutal sau de necioplit s-ar fi arătat.

Această goană după oameni, după prezenţa lor, l-a împiedicat în  mare măsură să se descopere pe sine, fiindcă s-a raportat constant la părerile celorlalţi şi a încercat să se adapteze după felul în care îl vedeau sau îi cereau să fie aceştia, de fapt, practic, nu şi-a prea aparţinut, a fost ca o umbră sau o prelungire a cuiva, fapt de cele mai multe ori neconştientizat. În acest sens, nativul a mai făcut ceva, şi anume a vorbit foarte mult, parcă, iarăşi, pentru a nu auzi vocea interioară, a individualităţii, pentru a nu avea nici o clipă impresia că este singur, ceea ce l-ar fi timorat şi dezorientat.

În această viaţă el are a învăţa exact lecţia opusă. Trebuie să deprindă a se baza pe sine şi doar pe sine. I se cere să se împrietenească cu curajul şi cu fermitatea. Nativul trebuie să dea amploare acţiunilor sale personale, după ce, bineînţeles a hotărât să le întreprindă, ceea ce, în continuare, îi va lua ceva timp probabil. I se cere să fie curajos şi incisiv, mai puţin ezitant, chiar dacă ceea ce va face va implica riscuri. Riscul este o necesitate pentru nativ în vederea evoluţiei, deci nu trebuie să-l evite. Nu este vorba de a se lansa în acţiuni cu totul nebuneşti, ci de a accepta că nimic nu poate fi controlat dinainte, mai ales în ceea ce-i priveşte pe oameni. Nu trebuie să le mai acorde atâta credit acestora, uneori asimiliându-i chiar cu nişte sfinţi, ci trebuie să-şi construiască căi personale de acţiune, atitudini efectiv proprii. Nativul trebuie să se privească mai mult în oglinda sufletului, pentru a vedea ce îi spune acesta că are de schimbat, este păcat şi incorect să evite în continuare întâlnirea cu fiinţa sa profundă. În raport cu partenerul de viaţă, de exemplu, nu îi mai sunt acceptate compromisurile, el trebuie să deschidă ochii şi să observe că acesta nu este întru totul perfect, sancţionând lipsurile acestuia, nu cu duritate neapărat, ci cu înţelegere şi clarviziune, pentru a nu-şi face, iarăşi, rău singur. A venit, în această viaţă, clipa autodescoperirii, care poate implica şi ideea de singurătate, chiar de retragere la un moment dat, atât de necesară pentru reflecţie, instrospecţie etc. Nativul are a descoperi că, de fapt, doar cu Dumnezeu nu eşti singur sau, altfel spus, că doar el este nesingurătatea ta şi că, oricât te-ai amăgi, ceilalţi nu îţi pot oferi ceea ce nu îţi oferi tu personal. Este clipa forţei, a saltului înainte, dar făcut cu propriile picioare. De altfel, dacă nu va fi respectată această indicaţie karmică, viaţa va interveni şi îl va sancţiona, poate, pe nativ cu pierderea unor fiinţe dragi, sau cu despărţirea de ele, dar şi cu neajunsuri, chiar drastice, din partea unor persoane în care-şi pusese, ca de obicei, toată încrederea. Nativul nu va mai fi lăsat, într-un fel sau altul, să-şi ancoreze speranţele în cineva, cu acest cineva, oricare ar fi el, se va întâmpla ceva care îl va obliga, puţin câte puţin, să-şi schimbe optica. Va vedea că totul depinde doar de el.