Despre mine, calea către astrologie

Vine pentru fiecare momentul să afle că nimic nu este întâmplător. S-ar putea, de exemplu, ca într-o bună zi să alegi, printr-un gând spontan, să nu te mai întorci, acasă, pe drumul obişnuit, cel străbătut ani şi ani de zile şi…Întâlneşti un cunoscut, unul cu care pierduseşi legătura. Acesta, îţi propune ceva, iar acel ceva se va dovedi,  odată, hotărâtor pentru tine. Sau, altfel, întâlneşti un necunoscut şi această fiinţă pe care, cel puţin crezi tu, n-ai văzut-o niciodată, poate fi fiinţa pe care o aştepţi demult sau care îţi va deschide porţi nebănuite. Nu insist, ideea este că ceea ce noi numim întâmplări sunt de fapt repere într-un scenariu pe care nu-l distingem cu mintea, dar care a fost, în prealabil, acceptat de suflet…

În ceea ce mă priveşte, vă voi povesti, foarte pe scurt, cum şi de ce am ajuns la astrologie. Nebănuite sunt căile Domnului? Într-adevăr. Iată că eu, într-o bună zi, m-am pomenit ajungând, ca emigrant, într-o ţară care din prima nu mi-a spus nimic. Nu contează numele acestei ţări. Cert este că îmi dorisem atât de mult să fiu aici, iar acum, după destule eforturi şi chinuri, descopeream că îmi va fi foarte greu. Fiecare zi căpăta, fără glumă, chipul unui coşmar, nimic nu îmi oferea vreo perspectivă iar toate trăirile mele erau cât se poate de sumbre. Cine m-a pus să emigrez, mă întrebam, cum putusem să fiu atât de neinspirat. Mă insultam cu consecvenţă, în feluri de nereprodus, mi se părea că mă pedepsisem, singur, sau…Întrebam mereu Divinul unde am greşit, de sunt aici, într-un loc unde nu mă pot regăsi şi care pare a mă înmormânta de viu.

Înainte să plec din România, la îndemnurile unei prietene, vizitasem nişte aşa-zis clarvăzătoare, nişte aşa-zis ghicitoare, iar toate îmi spuseseră ce minunat va fi pentru mine în noua ţară. Hmmm….Şi nu era deloc minunat. Cum mă putuseră minţi în halul ăsta, ori de ce crezusem eu atât în ele, în puterea lor de a citi viitorul? Nu mai aveam linişte, alternam lacrimile cu accese de râs, ironic, la adresa mea, nu ştiam ce să fac, încotro să mă îndrept, nu găseam de lucru, nu exista nimeni care să mă încurajeze, oamenii întâlniţi erau incredibil de reci, de insensibili, şi toate promisiunile, din reclame, referitoare la binele oferit de acest „rai” terestru se arătau mincinoase.

Aş putea scrie un întreag roman despre asta, dar mă rezum la a vă spune că într-o zi, când disperarea mea era mai în toi decât oricând, am întâlnit, fiind înăuntrul unei librării, o carte cu titlul: Astrologie-Ghidul definitiv pentru folosirea astrologiei în fiecare aspect al vieţii. Din nu ştiu alte câte cărţi în domeniu, doar aceasta mi-a atras atenţia. Să fi fost doar titlul, să fi fost grosimea, nu ştiu. Am realizat că sunt pe cale să ajung la o depresie cruntă dacă nu aflu o minimă explicaţie pentru cele ce mi se întâmplă. Mi-am amintit că, înainte cu mulţi ani, fusesem la cineva care, pe baza unei hărţi astrale, mă descrisese uimitor de bine. Astrologie, astrologie, astrologie…Nici nu ştiam prea bine ce înseamnă. Trebuie să fie ceva despre planete, mi-am zis, dar ce fac acestea, de fapt? Am început să răsfoiesc cartea. Nu înţelegeam, evident, mare lucru. La un moment dat a trebuit să plec, însă…A doua zi m-am pomenit în faţa aceleiaşi librării. Simţeam că trebuie să cumpăr cartea, deşi mi se părea foarte greu să asimilez tot ce era acolo. Nici nu mă gândeam că există programe de calculator ce pot face calculele necesare matematice pentru o astrogramă în câteva minute, mă gândeam că numai eu le pot face, cu mâna mea. Eram derutat şi în acelaşi timp prea curios. S-o cumpăr mi-am zis şi voi vedea pe urmă, însă…Cartea avea un preţ enorm. Am răsfoit alte cărţi de astrologie, mai mici, nu mă atrăgeau. Am plecat încă o dată, zicându-mi că oricum nu mi-ar servi la nimic, că nu pot schimba nimic.

Bine, bine, nu schimbam nimic, totuşi viaţa mea, aici, continua să fie un coşmar. După o săptămână, ceea ce eu am definit, atunci, ca fiind o „întâmplare” cât se poate de nefericită, sau un ghinion, m-a adus într-o asemenea stare, încât m-am simţit blocat. Singura promisiune de angajare, la un nivel decent, de până atunci se năruise şi ea. Mi-a venit să urlu şi nu doar atât, m-am gândit la un gest mult mai înspăimântător pentru creierele obişnuite. Nu vedeam scăpare şi m-am răzvrătit, chiar, faţă de Creator, L-am întrebat cum de a putut să-mi facă aşa ceva, de ce, unde greşisem, de ce îmi luase minţile şi mă făcuse să renunţ la o viaţă bună pentru o aventură cumplită. Apoi…Gândul mi s-a întors, fix, la această carte. La cât pierdusem, în bani, ce mai conta preţul, oricât de mare, al unei cărţi? Am luat-o la fugă spre librărie şi am cumpărat cartea.

Seri de-a rândul nu am făcut altceva decât să citesc din aceasta, iar într-un final am încercat să îmi calculez, cu creionul pe hârtie, astrograma, mai precis astrograma momentului. Într-un mod incredibil, am descoperit că astrologia nu este ceva atât de complicat pentru mine, aveam impresia că ştiu demult anumite lucruri, mai precis că le simt. La ceea ce citeam ca reprezentând semnificaţiile planetelor sau ale caselor, eu adăugam altele, deja nuanţam. Nu se poate, mi-am spus, ce înseamnă acest lucru?

Tranzitele, doar una dintre metodele de descifrare ale tendinţelor la care suntem predispuşi în diferite etape ale vieţii, îmi reliefau, cu exactitate, de ce ar fi fost „normal” să mi se întâmple nişte lucruri, sau de ce nu puteau fi evitate. Pe de-o parte plângeam, în continuare, pe de alta mă bucuram. Să însemne destinul ceva implacabil? Nu ştiu. Tot ceea ce am înţeles, atunci, este că urmăm nişte linii trasate şi că astrologia te poate învăţa să le înţelegi.

Întors în România, am simţit că trebuie să fac astrologie, că este ceva natural pentru mine. Nu mi-am petrecut, precum alţii, foarte multă vreme doar studiind-o. Am avut curajul de a face de la început astrograme, într-o primă fază doar pentru cunoscuţi, apoi şi pentru alţii…Surprinzător sau nu, întotdeauna am „nimerit” portretul psihic al fiecărei persoane în parte şi nu doar atât. Cu timpul, am descoperit că mult mai important decât a „diagnostica” o temă, este de a ajuta omul care vine la tine în a traversa anumite perioade. Fiindcă nimic nu este catastrofal sau iremediabil, există întotdeauna soluţii. Cel puţin la nivelul înţelegerii, în sensul de acceptare sau de detaşare.

De atunci, din momentul în care soarta mi-a spus că pot fi un bun astrolog, am învăţat multe şi am evoluat destul de rapid, ajungând să îmi explic într-un mod complex lucrurile şi ajutându-i şi pe alţii să şi le explice. Am învăţat, de exemplu, despre semnificaţiile karmice ale planetelor şi despre legăturile dintre acestea, ori dintre acestea şi anumite puncte matematice importante, am aflat în ce fel lucrează guvernatorii planetari, am aflat….atâtea. În special, însă, am ajuns să ştiu că mă bazez pe o mare intuiţie şi că aceasta face cea mai mare parte din lucrare, fiind susţinută în mod misterios de o inspiraţie care cred, mai degrabă, că traduce rodul muncii, de cunoaştere, din mai multe vieţi. Experienţa astrologică mi-a dezvăluit importanţa acestei ştiinţe, un instrument divin cu ajutorul căruia putem să acceptăm mai uşor unele clipe ale vieţii, dar şi mai mult mi-a relevat că există o enormă răspundere atunci când, printr-o astrogramă, îi explici unui om chiar propriul său destin şi, într-un fel, „intri” în el.

Astfel, deşi astăzi astrologia pare ceva la modă şi suntem foarte încurajaţi s-o învăţăm de tot felul de şcoli aşa-zis ezoterice, ea trebuie abordată cu maximă seriozitate şi numai dacă simţi o chemare specială pentru ea; altfel, dacă o tratezi ca pe un hobby, sau dacă vrei s-o faci numai în nişte linii generale, pentru că nu ai suficientă răbdare, rişti să dai nişte sfaturi chiar iresponsabileşi să angrenezi nişte situaţii ce se pot dovedi periculoase . Astrologia nu înseamnă presupunere şi nici ghicit, după cum nu înseamnă doar cărţi citite.

Astrologia înseamnă înainte de toate mare deschidere sufletească, faţă de Divin şi faţă de aproapele tău, empatie, prietenie, răbdare, putere de înţelegere, chiar iubire la un anumit nivel. Planetele vorbesc, planetele sunt vii, planetele sunt energie, iar limbajul lor se descifrează mai ales intuitiv şi doar în condiţiile în care dispui de o sensibilitate anume. Astrologia cere sacrificii, dar oferă mari recompense. Pentru mine cea mai mare recompensă este zâmbetul de la sfârşit al omului care ştie că a înţeles ceva şi că vrea să schimbe ceva, după ce i s-a făcut o astrogramă. Nu există întâmplare şi menirea astrologului este de a-ţi arăta de ce….