Te-ai obișnuit, știu, credinciosule român să crezi că biserica înseamnă ceva sfânt și că slujitorii ei fac lucrarea Domnului. Tradiția este atât de puternică în România, obișnuința, însă….Eu sper să deschizi, odată, ochii și să vezi că te înșeli. Nu îți va fi ușor să recunoști, însă, vai, vei avea multe revelații. Preoții, omule, nu au nimic din harul care li se atribuie, însă, lucru mult mai grav, în loc să Îl slujească cu adevărat pe Dumnezeu, se dedică unor demersuri și uneltiri foarte grave, prin care, departe de a aduce pacea și armonia în lume, creează conflicte și generează situații negre pentru omenire.
Un asemenea gest îl reprezintă, printre altele, susținerea morală au unor monștri în dorința lor de putere, precum, astăzi, Putin. A fi religios este una, însemnând, practic doar a respecta datinile și ritualurile unui cult, a fi credincios este alta, căci credința poate exista dincolo de orice afiliere sau conotație religioasă și totodată dincolo de orice încadrare socială a deschiderii tale către Dumnezeu. Adevăratul credincios nu are nevoie de biserică sau de vreo altă formă organizată de încurajare a aspirației sale către Înalt. Cel care își dedică viața principiilor divine se simte liber de orice constrângere omenească prin care este condiționată credința sa. Te rog să urmărești filmul de mai sus cu răbdare, chiar dacă este lung, măcar parțial, măcar acolo unde sunt introduse diverse comentarii. Nu refuza din start posibilitatea de a începe să vezi lucrurile altfel, îți vei mulțumi. Dumnezeu să te lumineze și să te binecuvânteze!