MOARTEA DEMNITĂȚII

MOARTEA DEMNITĂȚII

Stau de ceva vreme și tot aștept reacțiile românilor, dar…NIMIC. Culmea, sau nu, singurele reacții anti-restricții au venit de la populația conclocuitoare, dar din motive specifice, nu mai pot să fur, nu mai pot să am petreceri cu manele etc. Nomazii rămân nomazi, ei nu pot fi ținuți pe loc, și, în pofida obiceiurilor lor proaste, ne învață o lecție despre libertate și curaj.
Noi, românii români, stăm și ne uităm, ca proștii, cu capetele plecate, ca de obicei, cum fostul professor, german, de fizică ne tratează pe toți ca pe elevii lui, ca pe niște elevi minori, neștiutori, inconștienți și incapabili. Deodată pe scena politică românească se petrece un lucru nou, guvernul nu doar că nu-l înfruntă pe Iohannis, ci i se supune orbește. La acea masă rotundă, mare, ce ne tot este arătată la TV, neamțul pare un fel de guru, sau un fel de rege Arthur, înconjurat de devotații săi cavalerI, mai nou cu măști, era să zic cu botnițe, pe față. Dar nu este vorba deloc despre niște cavaleri sau despre niște prințese, ci despre niște ființe care se simt pline de importanță în vremurile covidice. Unele dintre ele, precum Nelu Tătaru, se văd chiar un fel de salvatori ai națiunii, chiar dacă, din păcate, nici acordurile gramaticale nu le pot face corect.
Stau, deci, și mă întreb, când vor apărea primele mari proteste, colective, de stradă, fiindcă dacă ele nu apar, avem o problemă gravă de identitate și ne putem gândi, sincer, că într-adevăr în 1989 nu a fost revoluție în România, fiindcă nu pot face revoluție niște oameni atât de supuși și de umili, care acceptă orice li se impune.
Oare nu i se pare nimănui suspect că doar în România măsurile puterii se numesc ordonanțe militare? De ce a trebuit să aducem din nou armata în prim plan, după ce știm ce am pățit de la armată, și în vremea lui Ceaușescu și după? Oare nimănui nu I se pare suspect să vadă uniforme de soldat și taburi pe stradă? Dar cu ce am păcătuit noi de data asta, ce lege am încălcat? A venit Covid în țară pentru că l-am provocat noi prin ceva, este acest Covid vina noastră și plătim?
Este crunt, suntem tratați ca un fel de infractori și ni se impută, fățiș, că singuri nu am fi în stare să gestionăm corect starea de fapt, că am fi, într-un fel, iresponsabili, suntem toți, deodată, țâncii din clasele lui Iohannis, omul care nu își va putea niciodată justifica cele șase case somptuoase din Sibiu, dar care brusc s-a transformat într-un legiuitor dur și inflexibil.
Personal, eu simt o enorm de mare nesiguranță în acest om, în spatele tonului lui apăsat. Ca psiholog, știu că mulți dintre cei care rostesc într-un mod grav cuvintele sunt de fapt niște anxioși și chiar niște fricoși nedeclarați. Iohannis, dar și Orban și toată gașca trăiesc o stare acută de teamă, dublată însă de o plăcere perversă de a vedea cum un popor întreg le respectă orbește ordinele, cuminți și docili, de fapt imbecili.
Nicăieri în Europa nu există atâta exagerare privind măsurile de restricționare a drepturilor cetățenești și iată că ne întoarcem la ideea de stat polițienesc. Casele noastre s-au transformat în niște închisori, iar curajoșii care își respectă vocația de om până la urmă și atât, de ființe cu conștiință și libertatea de a alege și ies din încarcerare, au parte de intervenția unor organe de ordine mai mult decât zeloase, care îi taxează cu amenzi usturătoare. Chiar nu se sesizează nimeni, oficial, în legătură cu acestea? Păi a devenit limpede, o parte din șomajul tehnic subvenționat de stat va fi plătit din aceste amenzi care au atins cote astronomice.
Ni se spune că suntem în război. Cu cine, cu un virus? Da, cu un virus, care a fost declarat dușmanul omenirii, când, probabil, este un produs al omenirii sau o consecință a unui mod greșit de a acționa și de a gândi. Pare totuși foarte bizar, căci soldații de pe străzi nu trag în acest virus, dușmanul declarat, ci, indirect, trag în noi, la nivel de conștiință, împreună cu polițiștii și politicienii.
Iar televiziunile…Televiziunile desfășoară un adevărat circ. Toți angajații acestora par și ei niște simpli executanți ai unor ordine, niște cățeluși care latră când li se spune și care repetă monoton aceleași mesaje, într-o notă alarmistă. Dacă le studiezi bine comportamentul, după mimică și modularea cuvintelor, observi că de fapt au o satisfacție evidentă fiindcă pot să comenteze telenovela Covid-19. Sunt și ei niște stăpâni, cumva, peste emoțiile noastre și se joacă cu aceasta. La unii, când și când, se observă chiar un fel de veselie. Oare nu înțelegeți, comentatorii TV nu trăiesc chinul nostru, ei se pot mișca liniștiți oriunde și au posturi sigure, de aceea nu doar că sunt relaxați atunci când ne prezintă aceleași și aceleași știri infernale, se simt, cumva, superiori. Instruiți în acest sens, ne dau permanent lecții. Afectarea lor este doar una mimată și nu avem de ce să ne mirăm, n-am auzit de nici un comentator infectat de Covid.
Toată viața noastră pare un meci de fotbal pe care-l comentează niște nenorociți ce își adaptează expresia și vocea după cum se desfășoară fazele lui. Pandemia Corona Virus a devenit un mare show și o sursă fantastică pentru intrigi, scenarii și bârfe, iar noi stăm în continuare și luăm totul în serios, fără să înțelegem că suntem cât se poate de manipulați.
Persoană grav lovită de tren, a murit de Corona Virus, mi-a spus, râzând, soția mea. Și putem continua în această notă: diabetici, cardiaci, oameni suferind de ulcer perforat, de boli pulmonare grave, de forme terminale de cancer, toți mor de Corona Virus, numai și numai de Corona Virus. Înțelegeți ironia, în țară și în lume nu se mai poate muri decât de Corona Virus. Oare am înnebunit, oare nu mai avem discernământ? Păi, potrivit statisticilor, în România mor lunar 600 de oameni și asta de nu știu câți ani de zile, iar noi suntem acum șocați fiindcă avem șase sute și ceva de oameni morți după două luni de pandemie? Păi, dragii mei, marea majoritate a acestor decedați sufereau de probleme foarte grave, erau deja niște muribunzi sau niște suferinzi.
Unchiul meu, atenție, om de 93 de ani, dar extrem de lucid, de prezent și de decent, tocmai mi-a pus o întrebare, ce-ar fi ca Pământul să fi creat, el de la sine, un program de înnoire pentru populația lumii, la fel cum acționează natura atunci când vrea să elimine niște elemente care îi îngreunează manifestarea normală, respectarea unor cicluri? Poate că asistăm la o regenerare, însă cum ar putea părea altfel decât tragică o asemenea regenerare pentru niște ființe care trăiesc cu o acută și anormală teamă de moarte?
Uităm, în aceste zile, că suntem oricum supuși morții și scoatem la iveală nebunia ce guvernează societatea umană. Condamnăm moartea ca și cum ar fi un fapt antisocial, un delict, o ofensă și ca și cum am avea de ales, între a muri și a nu muri. Iar când apare un fenomen ce aduce cu sine morți colective sau la pachet, ne declarăm șocați, cum să fie posibil așa ceva? Imediat emitem legi care, parcă, ar putea opri moartea să își facă lucrarea, stabilim la nivel de stat, la nivel mondial, un fel de front împotriva acestui fenomen și a morții în sine. Opriți moartea, asta pare a spune totul din eforturile disperate ale guvernelor. De fapt, desigur, mesajul real este amânați-o și nu este nimic rău în aceasta însă…Care este prețul plătit pentru a amâna ceva ce oricum nu poate fi evitat? Păi, uite, chiar libertatea, sănătatea noastră psihică sau sufletească și, în ultimă instanță, chiar fericirea noastră.
Oare nimeni nu își dă seama că legile impuse de guvern vor crea la nivelul întregii populații nu doar sărăcie, ci și depresie? Oare nimeni nu își dă seama cât vor suferi acești copii care nu se mai pot duce la școală și că vor exista situații cărora părinții acestora nu le vor face față?
Nu avem voie să mai acceptăm o eventuală nouă prelungire a stării de urgență și nici revenirea, vreodată, la așa ceva. Este momentul când fiecare ar trebui să încercăm să ne lărgim orizontul și să căutăm răspunsuri profunde legate de soartă și de Dumnezeu acolo unde le putem căuta. Mai necesari decât doctorii, consider eu, devin oamenii ce propovăduiesc credința și spiritualitatea în general, oamenii conectați la Adevăr și care pot transmite viziunea lor celorlalți.
După două luni de închisoare la domiciliu, aflăm că oricum va trebui să conviețuim cu virusul și, atunci? Ce este de înțeles din toată această vânzoleală? Nimic altceva decât că diriguitorii țării sunt depășiți de situație și că noi plătim pentru frica și neștiința lor. Noi suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu după chipul și asemănarea lui Iohannis. Haideți să ne comportăm ca atare și haideți să nu mai mergem pe mâna unui singur om căruia puterea i se suie tot mai mult la cap. Cât despre Orban și ai săi, sunt niște cantități neglijabile, niște slugi.
Dacă atitudinea defectuoasă a autorităților se prelungește, va sosi momentul să dovedim că suntem cu adevărat capabili de o revoluție, o revoluție a bunului-simț. Nu uitați, de dispărut nu dispărem niciodată, iar mai rea decât moartea propriu-zisă eu cred că este moartea demnității. Voi decideți.

<span>%d</span> bloggers like this: