CAT COSTA O ASTROGRAMA? PRETUL ZGARCENIEI…..

 

 

Putini isi pun, intre oameni, problema propriei lor zgarcenii. Zgarcenia altuia este mereu evidenta, insa, si este observata mai ales cand cineva are un interes legat de celalalt, o dorinta pe care vrea sa si-o implineasca prin acesta. Pana si zgarcitul zgarcitilor se supara cand descopera un alt zgarcit, sau mai ales acesta, nu?

Pai, sigur, zgarcitul nu vrea sa dea, este foarte preocupat sa ia. La inceput  isi leaga buzunarele pentru apropiatii sai, caci nu are rost sa vorbim de simpli necunoscuti  care i-ar cere ceva avand nevoi reale. Sau sa spunem asa, isi  leaga buzunarele din ce in ce mai mult si invata tot mai bine sa gaseasca motive aparent credibile prin care sa refuse diverse cereri. In unele cazuri, zgarcitul chiar repeta, in fata oglinzii, rolul celui care nu are cum sa dea, dar care <sigur ca ar da>. Este, in oglinda, cel care se stramba a vaicareala, a <ce rau imi pare> . Uneori reuseste, dupa multe eforturi, sa produca, la vointa, si lacrimi. Si este multumit asa, i se pare ca a facut un lucru foarte important, de acum el se poate proteja si, probabil, in scurt timp se va imbogati, gandeste.

Pentru ce? Nu stie exact, important este sa acumuleze,  sa aiba.  Zgarcenia devine, treptat, o boala. Pana si marile sau micile placeri, anterioare, devin motiv de temut pentru zgarcit. Desigur ca poate renunta la ele, fiindca <zilele negre> se apropie. Lucrul de care nu isi da seama zgarcitul este ca fiecare zi, incepand cu cea prezenta, se transforma intr-o zi neagra pentru el. Fiindca o innegresc frica si lacomia lui, si una si alta urata si inexplicabila

Cel mai bun lucru care i se poate intampla unui zgarcit cronic este sa piarda, intr-o clipa, totul, printr-un concurs de imprejurari.  Karma lucreaza, karma nu iarta, karma stie ce are de facut, pentru ca stie ce a facut-o posibila, ce i-a dat nastere.

<Mai usor ii este unei camile sa treaca prin gaura unui ac decat unui bogat sa intre in Imparatia Cerului, >a spus Mantuitorul  Iisus. De fapt, prin omul bogat El se refera la omul zgarcit. Nu este nici un rau in a deveni  bogat si nici o carte sfanta nu condamna bogatia. Rau este sa te atasezi peste masura, si peste sanatate, de ideea de bogatie si de preamarire a ei. Paradoxal sau nu, multi devin mai zgarciti cu cat devin mai bogati, cand ar trebui sa fie invers. S-au tampit, se afla sub sclavia fricii, dar si sub iluzia propriei importante. Este ca si cum ar considera ca acesti bani, aceste proprietati, aceste averi pe care au reusit sa le adune sunt ceea ce le va mentine sanatatea, le va prelungi viata si ii va face chiar nemuritori. Ori stim prea bine ca nu este asa, iar o pilda in acest sens ne da tot Iisus, cand se refera la cel care tot strangea si strangea saci cu grane….Ei bine, in chiar seara cand acesta trecea in revista, mandru, acumularile sale materiale si se gandea cum sa aiba si mai mult,  omul a murit…..

Vedem si in societatea noastra asemenea specimene, care, desi au ajuns la bogatii colosale, nu fac, nici la batranete, nimic pentru semenii lor, ci doar aduna si aduna, de dragul de a aduna. Dar, oricat ai aduna, iată, de exemplu, cum toti banii fostului miliardar Patriciu, n-au putut sa-l salveze de o boala urata, cumplita…Nici pe Țiriac, ființă absolut grobiană,  nu îl vor salva banii pe care, deși trecut de optzeci de ani, continuă să îi strângă, ca și cum lungimea vieții ar putea fi proporțională cu averea. Îi propun să se îngroape cu ei, ca să nu se dezmintă nici după moarte și nimeni să nu vadă ceva de la el vreodată, nici măcar proprii copii. 

Pretul  zgarceniei poate fi unul foarte mare, fiindca el se masoara prin lipsa de dragoste, oferita si primita, prin lipsa de bucurie, prin lipsa de liniste.  Este foarte important sa afli ce este cu adevarat valoros in aceasta viata. Acolo unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta, aflam de la Nazarinean. Insa eu as spune si invers, acolo unde este inima ta sau, mai degraba, sufletul tau, acolo va fi si comoara ta. Unii strang averi de bani, dar altii strang averi de ganduri si fapte bune. Banii nu merg mai departe cu nimeni, dar ceea ce a facut, a gandit si simtit cineva il insoteste, dupa moarte si fie il inalta, fie il condamna.

Pe mine ma amuza foarte mult sa cunosc oameni care se declara, sus si tare, spirituali sau credinciosi sau evlaviosi, dar cand este vorba sa le ceri un ajutor concret, insemnand cel mai adesea bani, fiindca efectiv ai nevoie de ei, incep sa dea din umeri, sa se inroseasca, sa se balbaie si sa inventeze o scuza oarecare. Auzi foarte des, de la acestia, cuvinte de genul, <nu pot sa iti dau nimic, acum, dar o sa ma rog pentru tine>. Buna rugaciunea lor, dar cat se roaga ei, tu s-ar putea sa mori de foame. Desigur ca in aceste conditii ai prefera un ateu sau un ticalos darnic!

Spune-mi de ce si cand te zgarcesti, ca sa iti spun cine esti!  Ar trebui sa retina fiecare aceste cuvinte. De cand fac astrologie, dar si alte lucruri subevaluate, am fost de atatea ori intrebat cat este costul unei astrograme. Intrebarea este normala, mai putin normale sunt gandurile sau calculele din spatele acestei intrebari. Cum intuitia mi s-a dezvoltat in timp, am ajuns sa simt, chiar din inflexiunile unei voci, sau din formularea unei fraze, cine pune cu adevarat  pret pe importanta unei astrograme si cine nu. Atata vreme cat, de exemplu, te gandesti ca ar fi mai <cool>, cum se exprima unii tineri, sa iti cumperi o geaca, niste pantofi, sau niste bigudiuri, cu banii pe care i-ai da pentru astrograma, sau, in virtutea celor exprimate, ca i-ai putea strange in loc sa ii dai astrologului, nu ai inteles mare lucru. Nu ai inteles, pe de o parte, ce este si ce poate astrologia, dar mai ales nu ai inteles care este valoarea vietii si a trecerii tale, efemere, prin lume.

Niciodata nu am fost mercantil, precum destui alti astrologi, iar preturile mele au tinut si tin de decent. Nu cer mai mult decat ofer, dimpotriva., iar cei care m-au cunoscut pot confirma. Totusi, trebuie sa cer ceva, asa cum ne indeamna si bunul Hristos, care ne spune ca <lucratorul isi merita plata sa.> Nu sunt mercantil indiferent de domeniul pe care il slujesc prin practicile mele, iar in ceea priveste terapia energetica, munca de vindecare, nu am tarife si accept exact cat vrea sa imi dea fiecare, eventual nimic, caci nu eu fac, ci Domnul face prin mine.  Nu sunt mercantil, insa reprezint, acum, in aceasta existenta,  suflet intr-un corp si, deci,  ma supun  si rigorilor vietii materiale. Dupa cum ati constatat, pe site-urile mele, sunt darnic in ceea ce priveste informatiile, insa, pentru a repeta ceea ce am mai spus in anumite locuri, consider ca cei care vor sa creasca spiritual fara sa ofere ceva material in schimb nu au inteles nimic si nu se pot considera cautatori ai adevarului.

Nu este vorba doar de bani, poate fi vorba si de lucruri de care, fara sa isi dea seama, s-au atasat prea mult, atat de mult incat nu mai au o perceptie corecta asupra dimensiunilor vietii. Uneori, nu stiu daca din pacate sau doar pentru ca asa dicteaza legile evolutiei, ei ajung sa plateasca cu sanatatea ceea ce s-au ferit sa ofere in bani , servicii sau posesiuni personale.

Despre acest subiect se poate vorbi la nesfarsit. Insa eu nu vreau, aici, decat sa le spun celor care se tot codesc cand este vorba sa plateasca o astrograma, ca o astrograma bine facuta nu poate fi, de fapt, pretuita in bani. Un astrolog bun, mai ales cand este inspirat de Dumnezeu,  iti deschide ochii, iti linisteste sufletul si iti arata drumul, este una dintre cele mai bune calauze de care poti avea parte, intr-o lume care si-a pierdut reperele normalitatii si ale bunului-simt.

Sa nu se inteleaga ca cersesc, nu, doar explic. Sa nu se inteleaga ca am bucurii la  painea cea de toate zilele a omului.  Castig suficienti bani incat sa traiesc, cu modestie,  bine in felul meu , insa imi place ceea ce fac si as vrea sa fac pentru cat mai multi. Astrologie, psihologie, consiliere spirituala, vindecare etc. Oricum insa, excluzandu-ma pe mine din ecuatie, va voi spune in incheiere ca oricine pune in balanta nevoia de autodescoperire la nivel sufletesc cu diverse capricii si pofte lumesti are, credeti-ma, inca mult de bajbait in intunericul dureros al iluziei, vieti intregi.  Spune-mi de ce,  cum si cand te zgarcesti, ca sa iti spun cine si unde esti!